Corp, sanatate si frumusete

1.10.2008 adrian samoila Categoria: artefacte si aspectul fizic 2 comentarii

Sanatatea e o stare biologica, vizibila, masurabila, pe cand frumusetea e un concept ambiguu, este subiectiv, tine de gusturile fiecarui individ in parte. Nu putem spune despre un individ ca nu este sanatos fizic atunci cand privim analizele sale medicale, semnate de medicul sau de familie, unde acesta precizeaza ca starea fizica este buna, cu toate ca are putin ficatul marit pentru ca respectivul a avut o petrecere cu taraf in ziua precedenta facerii analizelor. Insa putem sa afirmam despre castigatoarea concursului  Miss Romania de acum 3 ani ca nu este “chiar atat de frumoasa, nu atat pe cat ma asteptam”, o apreciere destul de imprecisa si greu cuantificabila, pentru ca seamana cu o fosta prietena de care te-ai despartit in conditii destul de inamiabile si pe care n-ai mai vrea s-o vezi niciodata. De aceea, ce mi se pare mie frumos, ca individ, pentru altcineva poate avea o cu totul alta semnificatie. Exista o diferentiere perceptuala a indivizilor ce tine de cultura, de gen, de varsta, de factori emotionali, de psihic.

Sanatate si frumusete

Relatia dintre sanatate si frumusete nu este una strict cauzala.

Pot exista persoane care sunt foarte sanatoase fizic, persoane care isi fac analizele in fiecare luna, dar care nu stau prea bine la capitolul frumusete. Poti avea un ten mai inchis, un membru mai scurt, sau fruntea mai tesita, si arcadele proeminente.

Nu poti schimba asta, decat daca ai apela intr-o mare masura la chirurgia estetica si ti-ai modifica aceste mici defecte de care tu nu esti vinovat. Iar cum aceste exceptii, din punct de vedere logic, infirma regula, nu tot ce-i sanatos e si frumos, dar exista desigur o corelatie, asa cum avem si corelatia dintre frumusete si sanatate.

Avand in vedere idealul de frumusete reprezentat de manechine, care e din ce in ce mai inclinat spre o silueta slaba, chiar prea slaba, iar unele dintre acele femei fac eforturi extraordinare pentru a-l atinge, ma intreb daca sanatatea lor nu este grav alterata. Cred ca da.  Orice proces de slabire exagerat (nu vorbesc aici de sportivii de performanta)  poate produce dezechilibre grave ale organismului, iar asta poate conduce la prejudicierea, uneori iremediabila, a sanatatii. Trebuie sa ne gandim la faptul ca simpla pierdere in greutate involuntara a corpului este un semnal de afectiune, dar asta nu inseamna ca putem pune semnul egalitatii intre un organism slab si unul slabit, la propriu. Nu toti cei slabi sunt si bolnavi. Sunt unele afectiuni care au drept indicator o supraingrasare, ma refer la afectiunile unor anumite glande cum ar fi tiroida.

Psihologul W.H. Sheldon propune urmatoarea distinctie antropometrica: tipul ectomorf ( constitutie slaba), tipul mezomorf ( atletic) si tipul endomorf ( supraponderal). Vedem de-a lungul timpului o schimbare a idealului de frumusete in ceea ce le prive?te pe femei, o descrestere, diminuare a masei musculare si tesutului adipos, observam o trecere liniara de la tipul endomorf, privind picturile lui Rubens si majoritatea reprezentarilor din Evul Mediu si epoca clasica, plus gandindu-ne la vorba “cine-i gras e si frumos!” pe care inca o mai folosesc persoanele in varsta.

Odata cu dezvoltarea industriei modei si cu revolutia sexuala a anilor ‘60-‘70 ai secolului XX cand trupul incepea sa fie eliberat de haine iar mintea “decorsetata” de inhibitii, se afirma tipul mezomorf, bine proportionat, intr-un mod ostentativ daca era posibil (avem aici miscarea hippiota care a avut o contributie enorma la aceasta schimbare atitudinala si comportamentala tradusa in libertinism si grija pentru un trup nici gras, nici slab).

Ajungem astfel prin modernism in postmodernism, o epoca aflata, asa cum am precizat vorbind despre idealul feminin de frumusete, sub incidenta tipului ectomorf, este apreciata femeia cat mai slaba, prin mass-media, prin vedete si reprezentatii de moda, prin staruri de cinema. Prin urmare, frumusetea este greu de conceptualizat, de prins intr-o definitie, tine de perceptia celorlalti referitoare la aceasta moda adoptata prin imitatie, socializare si favorizata de conditiile materiale, pana la urma, ale fiecarei categorii sociale, ca sa nu fiu acuzat ca afirm faptul ca traim sub ascendentul gregarismului.

Apare întrebarea: dorinta de sanatate duce la frumusete? Sau a fi frumos implica si sanatate? Prin sanatate se poate ajunge la frumusete. Mai exact, unele persoane, netinând cont de variabile cum ar fi genul, varsta, starea civila, apartenenta etnica, religia, au probleme de sanatate pe care vor sa si le rezolve, sau nu au afectiuni, insa doresc sa isi mentina organismul sanatos. Astfel, exista diferite tratamente pe baza de medicamente, sau naturiste care au rolul de a readuce sau mentine organismul uman la un nivel optim de functionare.

Ce legatura are asta cu frumusetea? Spre exemplu: exista anumite afectiuni ale stratului exterior epidermic precum acnee, eczeme, psoriazis, dar si probleme ale sistemului osos cum ar fi rahitismul sau infectii pulmonare ca tuberculoza ce pot fi tratate prin helioterapie sau “bai de soare” (cu o conditie importanta: ca acestea sa fie de scurta durata si de preferat in primele ore ale diminetii). Si in acelasi timp apare procesul de bronzare, cand pielea expusa in mod rational la razele solare capata o nuanta mai inchisa, maronie, o piele de “caramel”, ce sugereaza prospetime si sanatate, spre deosebire de pielea alba, ca si cum ar fii nevascularizat? Este adevarat insa ca poate aparea cancerul de piele, dar asta nu din cauza zeului Helios ci pentru ca apare supraexpunerea la soarele puternic, si asta pentru ca tot mai multe persoane vor sa arate cat mai bine, sa aibe un ten perfect bronzat intr-un timp foarte scurt.

Un alt caz in care se poate ajunge de la grija pentru sanatate la frumusete este cel al problemelor de locomotie, sau al slabei vascularizari, ori ale articulatiilor cand se recomanda de catre medic, pe langa un tratament medicamentos, mersul pe jos, sau alergatul (jogging mai nou), ori exercitiile in piscina sau folosirea diferitelor aparate specifice. Aceste activitati stimuleaza sistemul muscular si vascular, iar organismul se dezvolta, se tonifica, pielea se vascularizeaza si are un aspect viu, placut, frumos.

Mai avem in vedere momentul cand diferite persoane sufera de o deviatie a septului nazal, problema ce afecteaza caile respiratorii, produce sforait si aleg sa-si remedieze acest defect printr-o operatie chirurgicala, iar cu acest prilej se poate lucra si la aspectul fizic, nasul fiind repozitionat, defectul dispare, si frumusetea chipului este restabilita.

Acestea sunt doar trei exemple si sunt sigur ca mai pot fi gasite destule, insa interesanta este relatia inversa, daca prin frumusete, si dorinta de a o capata, se ajunge la sanatate sau, in acest caz cel mai bine ar fi sa vorbim de o pastrare a sanatatii (asa cum am precizat cand explicam întrebarea) , caci nu cred ca o persoana cu probleme de sanatate se mai gandeste ca nu mai este frumoasa, sau la modul in care vrea sa devina frumoasa, mergand dupa sistemul, cam tras de par, “tara arde si baba se piaptana” (proverbul este valabil pentru alt context, dar, cel putin ultima parte inteleasa intr-un sens denotativ, se poate potrivi situatie discutate)….Dar, avand in vedere spatiul destul de limitat, a doua parte a discursului, incluzand si concluziile, va aparea cat de curand…