Standardele de frumusete – bariera in fata comunicarii

21.7.2011 Mariana Anghelov Categoria: artefacte si aspectul fizic 3 comentarii

Analizand, zi de zi, ceea ce se intampla in jur, am observat ca in zilele noastre,  look-ul a devenit un must h

ave. Pentru reusita personala si socio-profesionala. Ceea ce vedem la televizor, prin reviste sau in mall-uri, ne creeaza o imagine ideala despre cum ar trebui sa aratam. Pe strazi, prin restaurante sau centre comerciale vedem, precum pe cat-walk-uri, o multime de oameni care arata fenomenal.

Este extrem de tonic si de reconfortant sa stii ca arati bine. De aceea facem eforturi in acest scop: mergem la saloane pentru a ne coafa, bronza, epila, facem sport pentru a ne mentine in forma, cumparam multe produse de ingrijire, purtam bijuterii si accesorii pentru par, avem cate 5 perechi de pantofi pe sezon, cardigane lungi, normale, bolero-uri, sacouri, camasi de toate culorile, centuri subtiri sau mai late, clasice sau cu paiete – si lista poate continua la infinit. In mod cert, un look fresh, care ne reprezinta,

ne face sa ne simtim mai veseli, mai bine dispusi, mai increzatori.

Ce se intampla, insa, cand frumusetea devine ratiune de a fi? Atunci, cand etichetele ajung sa substituie valorile

? Atunci, cand echilibrul investitional corp-spirit dispare, intr-un neant al ultimelor tendinte, care se schimba atat de repede, ca nu mai lasa timp sau bani pentru carti, cursuri de engleza, seminarii de dezvoltare personala, etc. Este un joc care devine periculos. Moda si standardele de frumusete devin patul lui Procust atunci cand ne “cenzuram” propria imagine doar pentru a corespunde mediului in care traim.

Bineinteles, look-ul este un purtator de informatii pretioase despre felul nostru de a fi.

Atunci cand cunoastem o persoana, avem, adesea, tendinta sa-l integram in anumite tipare comportamentale in functie de modul in care arata, este imbracat sau pieptanat.

Si totusi, cred ca multi dintre noi au simtit, la un moment dat, cum moda si standardele fizice impuse de societate creeaza, subtil, bariere de comunicare. Este o realitate care se spune rar si care, totusi, se simte.

Avem tendinta sa adunam in jurul nostru oameni cu care ne asemanam. Comunicam mai usor cu acei care ne impartasesc pasiunile, ideile, valorile. De aceea, este posibil ca un standard de tipul  “haine de ultima moda” sa elimine dintr-un anume cerc persoanele imbracate altfel. Aceasta excludere este jenanta sau chiar dureroasa pentru acei care se simt exclusi.

Genereaza noncomunicare, frustrare si chiar complexul inferioritatii: “Nu arat la fel de bine ca X”. In timp, standardele de integrare impuse vor fi vor fi, fie acceptate si urmate aproape orbeste, fie  boicotate si chiar blamate.

Si totusi, ma intrebam cat este de realist sa arati impecabil dupa 8 ore de munca sau dupa o zi grea? Oare nu este mai simplu sa tindem catre frumusete  aceptându-ne, totusi, asa cum suntem? Prieteni ne sunt cei care ne accepta si ne apreciaza pentru ceea ce suntem, nu pentru modul in care aratam.

De aceea, sunt de partea echilibrului dintre fond si forma. Pentru dezvoltarea concomitenta a acestor 2 aspecte definitorii.

Surse poze:

http://www.shallownation.com/images/barbie_doll_juicy_couture_1.jpg

http://img.xcitefun.net/users/2010/02/147111,xcitefun-barbie-dolls-9.jpg