Corp, sanatate si frumusete

1.10.2008 adrian samoila Categoria: artefacte si aspectul fizic 2 comentarii

Sanatatea e o stare biologica, vizibila, masurabila, pe cand frumusetea e un concept ambiguu, este subiectiv, tine de gusturile fiecarui individ in parte. Nu putem spune despre un individ ca nu este sanatos fizic atunci cand privim analizele sale medicale, semnate de medicul sau de familie, unde acesta precizeaza ca starea fizica este buna, cu toate ca are putin ficatul marit pentru ca respectivul a avut o petrecere cu taraf in ziua precedenta facerii analizelor. Insă putem sa afirmam despre castigatoarea concursului  Miss Romania de acum 3 ani ca nu este “chiar atat de frumoasa, nu atat pe cat ma asteptam”, o apreciere destul de imprecisa si greu cuantificabila, pentru ca seamana cu o fosta prietena de care te-ai despartit in conditii destul de inamiabile si pe care n-ai mai vrea s-o vezi niciodata. De aceea, ce mi se pare mie frumos, ca individ, pentru altcineva poate avea o cu totul alta semnificatie. Exista o diferentiere perceptuala a indivizilor ce tine de cultura, de gen, de varsta, de factori emotionali, de psihic.

Sanatate si frumusete

Relatia dintre sanatate si frumusete nu este una strict cauzala. Pot exista persoane care sunt foarte sanatoase fizic, persoane care isi fac analizele in fiecare luna, dar care nu stau prea bine la capitolul frumusete. Poti avea un ten mai inchis, un membru mai scurt, sau fruntea mai tesita, si arcadele proeminente. Nu poti schimba asta, decat dacă ai apela intr-o mare masura la chirurgia estetica si ti-ai modifica aceste mici defecte de care tu nu esti vinovat. Iar cum aceste exceptii, din punct de vedere logic, infirma regula, nu tot ce-i sanatos e si frumos, dar exista desigur o corelatie, aşa cum avem si corelatia dintre frumusete si sanatate.

Avand in vedere idealul de frumusete reprezentat de manechine, care e din ce in ce mai inclinat spre o silueta slaba, chiar prea slaba, iar unele dintre acele femei fac eforturi extraordinare pentru a-l atinge, ma intreb daca sanatatea lor nu este grav alterata. Cred ca da.  Orice proces de slabire exagerat (nu vorbesc aici de sportivii de performanta)  poate produce dezechilibre grave ale organismului, iar asta poate conduce la prejudicierea, uneori iremediabila, a sanatatii. Trebuie sa ne gandim la faptul ca simpla pierdere in greutate involuntara a corpului este un semnal de afectiune, dar asta nu inseamna ca putem pune semnul egalitatii intre un organism slab si unul slabit, la propriu. Nu toti cei slabi sunt si bolnavi. Sunt unele afectiuni care au drept indicator o supraingrasare, ma refer la afectiunile unor anumite glande cum ar fi tiroida.

Psihologul W.H. Sheldon propune urmatoarea distinctie antropometrica: tipul ectomorf ( constitutie slaba), tipul mezomorf ( atletic) si tipul endomorf ( supraponderal). Vedem de-a lungul timpului o schimbare a idealului de frumusete in ceea ce le priveşte pe femei, o descrestere, diminuare a masei musculare si tesutului adipos, observam o trecere liniara de la tipul endomorf, privind picturile lui Rubens si majoritatea reprezentarilor din Evul Mediu si epoca clasica, plus gandindu-ne la vorba “cine-i gras e si frumos!” pe care inca o mai folosesc persoanele in varstă. Odată cu dezvoltarea industriei modei si cu revoluţia sexuala a anilor ‘60-‘70 ai secolului XX cand trupul incepea sa fie eliberat de haine iar mintea “decorsetata” de inhibitii, se afirma tipul mezomorf, bine proportionat, intr-un mod ostentativ daca era posibil (avem aici miscarea hippiota care a avut o contributie enorma la această schimbare atitudinala şi comportamentala tradusa in libertinism si grija pentru un trup nici gras, nici slab)  .

Ajungem astfel prin modernism in postmodernism, o epoca aflata, asa cum am precizat vorbind despre idealul feminin de frumusete, sub incidenta tipului ectomorf, este apreciata femeia cat mai slaba, prin mass-media, prin vedete si reprezentatii de modă, prin staruri de cinema. Prin urmare, frumusetea este greu de conceptualizat, de prins într-o definiţie, tine de perceptia celorlalti referitoare la aceasta moda adoptata prin imitatie, socializare si favorizata de condiţiile materiale, pana la urma, ale fiecarei categorii sociale, ca sa nu fiu acuzat ca afirm faptul că trăim sub ascendentul gregarismului.

Apare întrebarea: dorinţa de sănătate duce la frumuseţe? Sau a fi frumos implică şi sănătate? Prin sănătate se poate ajunge la frumuseţe. Mai exact, unele persoane, neţinând cont de variabile cum ar fi genul, vârsta, starea civilă, apartenenţa etnică, religia, au probleme de sănătate pe care vor să şi le rezolve, sau nu au afecţiuni, însă doresc să îşi menţina organismul sănătos. Astfel, exista diferite tratamente pe bază de medicamente, sau naturiste care au rolul de a readuce sau menţine organismul uman la un nivel optim de funcţionare.

Ce legatură are asta cu frumuseţea? Spre exemplu: exista anumite afecţiuni ale stratului exterior epidermic precum acnee, eczeme, psoriazis, dar şi probleme ale sistemului osos cum ar fi rahitismul sau infecţii pulmonare ca tuberculoza ce pot fi tratate prin helioterapie sau “băi de soare” (cu o condiţie importantă: ca acestea să fie de scurtă durată şi de preferat în primele ore ale dimineţii)  . Şi în acelaşi timp apare procesul de bronzare, cand pielea expusă în mod raţional la razele solare capătă o nuanţă mai închisă, maronie, o piele de “caramel”, ce sugerează prospeţime şi sănătate, spre deosebire de pielea alba, ca si cum ar fii nevascularizată. Este adevarat însă că poate apărea cancerul de piele, dar asta nu din cauza zeului Helios ci pentru că apare supraexpunerea la soarele puternic, şi asta pentru că tot mai multe persoane vor sa arate cât mai bine, să aibe un ten perfect bronzat într-un timp foarte scurt.

Un alt caz în care se poate ajunge de la grija pentru sănătate la frumuseţe este cel al problemelor de locomoţie, sau al slabei vascularizări, ori ale articulaţiilor când se recomandă de către medic, pe lângă un tratament medicamentos, mersul pe jos, sau alergatul (jogging mai nou), ori exerciţiile în piscină sau folosirea diferitelor aparate specifice. Aceste activităţi stimulează sistemul muscular şi vascular, iar organismul se dezvoltă, se tonifică, pielea se vascularizează şi are un aspect viu, plăcut, frumos.Mai avem în vedere momentul când diferite persoane suferă de o deviaţie a septului nazal, problemă ce afectează căile respiratorii, produce sforăit şi aleg să-şi remedieze acest defect printr-o operaţie chirurgicală, iar cu acest prilej se poate lucra şi la aspectul fizic, nasul fiind repoziţionat, defectul dispare, şi frumusetea chipului este restabilită.

Acestea sunt doar trei exemple şi sunt sigur că mai pot fi găsite destule, însa interesantă este relaţia inversă, dacă prin frumuseţe, şi dorinţa de a o căpăta, se ajunge la sănătate sau, în acest caz cel mai bine ar fi să vorbim de o pastrare a sănătăţii (aşa cum am precizat când explicam întrebarea) , căci nu cred că o persoană cu probleme de sănătate se mai gândeşte că nu mai este frumoasă, sau la modul în care vrea să devină frumoasă, mergând după sistemul, cam tras de păr, “ţara arde şi baba se piaptănă” (proverbul este valabil pentru alt context, dar, cel puţin ultima parte înţleasă într-un sens denotativ, se poate potrivi situaţie discutate).

…Dar, avand in vedere spatiul destul de limitat, a doua parte a discursului, incluzand si concluziile, va aparea cat de curand…