Corp, sanatate si frumusete (2)

9.10.2008 adrian samoila Categoria: artefacte si aspectul fizic Comentezi?

Am revenit cu a doua parte a acestei discutii…

Frumusete si sanatate

Un exemplu ar fi, asa cum am spus in prima parte, cel al bronzarii. Oamenii se expun razelor solare pentru a capata acea nuanta a pielii de caramel, deci pentru a arata foarte bine, fara sa fie constienti de efectele pozitive ale soarelui asupra organismului lor, caci un proces existent ce tine strict de pastrarea sanatatii este acel al producerii de catre organism a vitaminei D, care nu este chiar o vitamina, ci mai mult o substanta asemanatoare hormonilor ce ajuta la fixarea calciului în oase.

Atât, din acest punct de vedere, si poate va întrebati de ce exemplele celelalte spuse in prima parte nu sunt relevante pentru relatia frumusete-sanatate. Pentru ca acele actiuni necesita un dinamism energofag si în ultima ilustratie, chiar stresant, iar frumusetea se poate obtine prin mijloace mai putin solicitante fizic si psihic (Nu alergi câtiva km doar ca sa ai rosu în obraji si un ten sanatos, te poti doar plimba pt asta cu persoana iubita prin parc) .

Si daca tot am ajuns la factorul psihic, sa ne readucem aminte de distinctia facuta la începutul eseului între sanatate ca stare biologica si frumusete, a carei perceptie tine si de factorul psihic. Spun ca autoperceperea noastra ca fiind frumosi, si mai ales, când în jurul nostru, în cotidian, sunt persoane care recunosc si ne apreciaza pentru asta, având în vedere ca traim într-o societate în care frumusetea este valorizata, creste stima de sine pe care fiecare persoana o are, într-un grad mai mare sau mai mic. Stima de sine reprezinta acea stare mentala pozitiva specifica fiecarui individ, care îsi defineste reusite si avantaje ca fiind rezultatele propriei lui activitati într-un context anume, este aperceptia unei cauzalitati interne atunci când situatiile s-au dovedit a fi pozitive, de succes chiar. Persoana respectiva îsi atribuie în acel moment si le pastreaza chiar si pe viitor, anumite calitati ce pot fi augmentate de euforia recunoasterii celorlalti a meritelor sale, iar aceasta se transforma într-o stima de sine, o pretuire a propriei persoane, ridicata. S-au realizat studii în care persoane cu un fizic frumos, care erau constiente ca celelalte persoane din anturajul lor le considerau asa, deci aveau o stima de sine ridicata, erau pline de vitalitate, socializau mai usor, zâmbeau mai des, toate acestea putând fi asociate cu starea de sanatate (Putem vorbi de un „hormon psihologic”) . Asadar, frumusetea, prin concursul stimei de sine, deci, la un nivel psihologic, constituie un factor determinant în mentinerea, sau, uneori, atunci când apare încrederea de sine, în revenirea sanatatii combatând boala.

Având în vedere cele de mai sus, pot afirma ca traseul prin sanatate catre frumusete este într-o mare masura mai relevant în societatea umana decât relatia frumusete-sanatate, dar aceasta din urma nu trebuie neglijata pentru ca, sa nu uitam ca frumusetea este cea de care ne “lovim” prima data când vedem o persoana, frumusetea pâna la urma constituind unul dintre indicatorii sanatatii (Aici implicam si curatenia corporala) .

Dupa acest excurs problematic în care vedem preeminenta sanatatii asupra frumusetii, aduc în discutie situatia în care exista produse si tratamente ce la prima vedere sunt greu de suportat sau executat, dar care sunt benefice pentru sanatate si înfrumuseteaza. Plec de la ideea ca frumusetea, ca element ultim al acestei relatii, si cel mai neimportant din punct de vedere conceptual, capata o extraordinara pregnanta în cotidian prin caracteristica de imagine adiacenta ei. Frumusetea ca imagine, iar din registrul sanatatii avem durerea fizica si diferitele produse farmaceutice si tratamente, sunt principalele cuvinte cheie în societatea postmoderna a zilelor noastre. Frumusetea este cea mai vizibila si astfel vinde, iar în aceasta combinatie apare sau nu apare durerea ca mijloc de persuasiune.

Vedem reclamele pentru sampoanele împotriva matretii si, mai nou, împotriva caderii parului, unde se arata imagini cu par deteriorat, iar când vezi asta parca te-ar durea de la radacinâ pâna în vârf, apoi, dupa ce folosesti produsul respectiv, ai un par frumos pe care toata lumea vrea sa-l atinga. Sau reclamele ce nu fac apel la durere, dar ea ar putea aparea în cazul în care nu folosesti produsul, e cazul cremelor de bronzat. Se pot vinde cu ajutorul frumusetii si produse care pot dezechilibra organismul, cum ar fi anticonceptionalele, folosind sintagma “nu îngrasa”, idealul de frumusete fiind femeia slaba. Iar exemplele pot continua.

In concluzie, cu toate ca sanatatea este cea mai importanta, nu este vizibila si vandabila, pe când frumusetea, un concept secundar, detine drept de primogenitura in societatea actuala. S-au inversat ierarhiile, sanatatea capata importanta si intra în schema mentala a oamenilor numai atunci când se atenteaza asupra ei printr-o afectiune. A ajuns sa se spuna : lasa, tu sa fii sanatos ca un taur ca de frumusetea ta ne ocupam noi !, dar cine vrea sa fie un animal ?, sunt destui pare-se. Aici, utlitaristul John Stuart Mill are un cuvânt de spus : « Mai bine un om nemultumit decât un porc satisfacut ».