Mana care mangaie isi exprima tandretea. Pielea care primeste percepe ceea ce-i spune mana si-i raspunde.

Este un adevarat dialog.

Vestitul medic si terapeut de cuplu Gerard Leleu afirma, in „Tratat de mangaieri” ca pielea nu minte: „Oricat de priceput ar fi la modul tehnic cel care mangaie, indiferenta-i va fi demascata de senzorii pielii, iar gestul isi va pierde din putere”.

Limbajul atingerii este unul dintre primele pe care-l invata corpul uman. Mangaierea este o amintire pe care o pastram, probabil, inca din pruncie cand mama, mangaindu-ne, ne invata sa iubim. De atunci, fiecare om cauta aceasta senzatie, asociata cu dragostea, calmul, relaxarea, placerea. Mangaind, mama ne daruia, la inceputul vietii, mult mai mult decat liniste si afectiune. Ea ne daruia sanatate.

Fizica si psihica.

In acest sens, este foarte sugestiv ceea ce se intampla in orfelinatele americane la inceputul secolului trecut. 90% dintre copii mureau inainte de a implini un an, chiar daca erau hraniti si ingrijiti ireprosabil.

Medicii si-au dat seama ca mureau din lipsa de iubire si au recomandat asistentelor sa-i mangaie si sa aiba grija de ei ca de propriii copii. Astfel, mortalitatea a scazut la aproape 10%.

Nevoia unei stimulari tactile tandre este o nevoie primara ce trebuie satisfacuta pentru ca bebelusul sa se dezvolte si sa devina o fiinta umana sanatoasa

si echilibrata.

Totusi, echilibrul fizic si psihic al adultului cere aceleasi senzatii tactile. Odata cu trecerea timpului nevoia de atingere nu dispare, ci se diversifica. Pe fondul diferitelor tipuri de afectiune pe care incepe sa le simta omul, mangaierea e un gest daruit nu doar de familie, ci si de iubiti, prieteni, colegi.

Pentru multi dintre noi, mangaierea devine, in ani, o forma de manifestare voalata a iubirii. Aceasta se intampla din cauza ca experienta de viata si dezamagirile ne „fura” ceva din capacitatea de a ne exterioriza emotiile. Astfel, o strangere de mana,

o mangaiere pe crestet, o atingere a obrazului, o imbratisare sunt gesturi purtatoare de afectiune.

„Eu cred in tine”, „imi pasa de tine” sau, pur si simplu, „te iubesc” sunt doar cateva exemple de mesaje transmise cu ajutorul mangaierilor.

Dincolo de a fi un simplu contact fizic, atingerile transmit, prin incarcatura lor, la fel de multe afecte precum cuvintele. De aceea trebuie sa nu uitam sa le folosim in comunicarea cu oamenii dragi.

Bilbiografie:

Gerard Leleu – „Tratat de mangaieri”

http://editura.kamala.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=49&Itemid=184

http://www.psychologies.ro/Dosar-Psihologie/Cuplu-Sexualitate/Dulceata-mangaierii-523879

Surse poze:

http://www.google.ro/imgres?imgurl=http://www.itsybitsy.ro/images/upload/articles/1107-1.jpg

?

Desigur, fiecare se poate proiecta in aceasta secventa imaginara in fel si chip. Cred totusi ca exista un sentiment comun ce ne-ar da tarcoale.

Acela al solemnitatii, al unei gravitati intimidante. Si nu intamplator, ci din cauza a ceea ce specialistii numesc „cultul inaccesibilitatii”. In cazul familiilor regale, inaccesibilitatea este aura pe care monarhii o construiesc in jurul spatiului intim, ca un zid de protectie si distantare, pentru a-si pastra pozitia superioara, dominanta, conferita de rangul detinut.

Dar cum reusesc monarhii sa construiasca aceasta aura de inaccesibilitate? 

Probabil ati intuit deja, prin diferite reguli impuse in primul rand la nivelul limbajului nonverbal. Daca privim secvente cu diferiti membri ai caselor regale, putem observa ca monarhii zambesc de obicei foarte putin, pentru a inspira gravitate si formalism. In contrast cu aceasta atitudine, ne putem aminti de printesa Diana, care zambea foarte mult, rupand aceast bariera a inaccesibilitatii si devenind astfel una dintre cele mai iubite figuri regale.

La nivelul contactului fizic, membrii familiei regale raman inaccesibili, contactul fizic avand loc doar

in conditii impuse de ei.

Tot ei sunt cei care initiaza salutul si conversatia. Prin distantarea fizica se creeaza o distanta la nivel simbolic si se consolideaza statutul de superioritate al monarhului.

Protocolul a fost incalcat de cateva ori de-a lungul timpului, aceasta indrazneala, imprudenta sau impolitete fiind aspru criticata de opinia publica. In 1992, in timpul vizitei reginei in Australia, prim-ministrul australian Paul Keating a luat-o pe regina de dupa umeri, fapt ce a declansat un incident international. Pentru gestul sau necugetat Keating si-a atras porecla de „Lizard of Oz”.

Sacrificiul afectiunii ca pret al inaccesibilitatii

De asemenea, nu este recomandat ca monarhii sa isi arate afectiunea in public nici macar fata de membrii familiei, tot pentru a proteja aceasta imagine a inaccesibilitatii. In aceste poze se observa distanta mare intre membrii familiei regale, care contrar unei poze de familie nu se ating, ci stau cu mainile incrucisate, inchizand astfel spatiul lor intim.

In contraexemplu avem din nou imaginea printesei Diana, care isi manifesta mereu afectiunea fata de copiii sai in public, si mai mult, isi manifesta afectiunea si fata de persoanele din public, pe care le atingea, atingerea fiind considerata cea mai primitiva expresie a iubirii si a prieteniei.

Dupa cum am observat in aceasta scurta analiza asupra unei serii de gesturi ale familiei regale britanice, avem la un pol cultul inaccesibilitatii, hranit de membrii familiei regale prin exploatarea distantei si control, iar la acelalalt pol, un cult al afectiunii, cladit prin zambet si tactil de catre printesa Diana.

Asadar, sa nu uitam nicicand de imensa putere pe care gesturile noastre o au asupra celorlalti. Gesturile sunt caramizi prin care ne cladim edificiul imaginii. Prin gesturi putem creiona limite sau construi mituri. In contrabalanta, un singur gest le poate la fel de usor darama.

- te ghemuiai si te luai singur in brate

- iti strangeai in brate ursuletul de plus, cainele sau pisica

- ii rugai pe mami sau pe tati sa vina sa te ia in brate

Daca ai facut macar o data unul din lucrurile de mai sus, inseamna ca stii cat de importante sunt imbratisarile pentru bunastarea emotionala a fiecarei persoane.

Ai nevoie de o imbratisare astazi? 

Oricine are nevoie de o imbratisare din cand in cand. Cum bine a spus Chuck Charles, imbratisarile sunt precum manevrele Heimlich emotionale.

O data ce esti imbratisat, toate emotiile se revarsa si simti ca greutatea vietii a fost ridicata de pe umerii tai.

Studiile au aratat faptul ca fiecare fiinta umana are nevoie de:

- 4 imbratisari pe zi numai pentru a supravietui

- 8 imbratisari pe zi pentru a se mentine la un nivel emotional ridicat

- 12 imbratisari pe zi pentru a evolua si a deveni o persoana mai buna

Cei care se simt cateodata stingheriti de imbratisarile traditionale ar trebui sa incerce una dintre variatele forme ale imbratisarii:

- o mangaiere

- un zambet iubitor

Imbratisarile sunt bune pentru sanatate! 

Pielea noastra este un organ senzorial. Imbratisarile amplifica secretia de endorfine, chimicala fericirii. Ele intaresc sistemul imunitar, reduc stresul, ajuta in calmarea depresiilor si influenteaza somnul.

Sunt de asemenea energizante. O imbratisare poate fi savurata de oricine si nu are efecte secundare negative. Imbratisarile pot fi cu adevarat numite medicamente minune.

Despre imbratisari 

Imbratisarile sunt un lucru atat cultural, cat si legat de generatii; difera de la o cultura la alta si de la o generatie la alta; imbratisarile depind de asemenea de genul persoanelor si relatiile dintre ele.

- imbratisatile sunt mai acceptate intre femei decat intre barbati, totusi, ele devenind din ce in ce mai acceptate si intre cei din urma

- este mai probabil ca un afro-american sa imbratiseze un alt afro-american, decat sa imbratiseze un alb

- imbratisatile sunt mai acceptate decat de obicei atunci cand au loc evenimente emotionante precum nunti, inmormantari, reuniuni sau evenimente sportive (ultimul se aplica in special barbatilor)

- majoritatea oamenilor nu se simt confortabil sa imbratiseze o persoana atunci cand o intalnesc (daca nu este o ruda indepartata); in schimb, imbratisarile inaintea plecarii sunt o concluzie ca intalnirea cu cineva a fost placut

- imbratisarile la locul de munca devin si ele din ce in ce mai acceptate deoarece tinerii sunt din ce in ce mai putin tematori de o eventuala hartuire sexuala (spre deosebire de oamenii mai in varsta)

Stiati ca exista o Zi Nationala a Imbratisarilor

? (in America)

Ziua Nationala a Imbratisarilor a fost creata de reverendul Kevin Zaborney din Michigan si a fost sarbatorita pentru prima data pe 21 ianuarie 1986. Scopul acestei zile a fost de a-i invata pe oameni despre beneficiile imbratisarilor nu numai in SUA, dar si in Canada, Rusia, China si alte câteva tari. Pentru recunoasterea acestei zile au fost tinute evenimente in scoli, spitale, azile si biblioteci. In incheiere va las sa vizionati un clip din campania “Free Hugs”. Imbratisati-va mai des.

Afectiunea prin atingere

Ganditi-va la relatia voastra cu un prieten apropiat si la cea cu un simplu amic: in care dintre cazuri atingerea este mai puternica? Nevoia de a atinge persoanele la care tinem este simtita profund de fiintele umane, la baza avand, conform lui C.Darwin in lucrarea «The expression of the emotions in man and animals», modul in care ne ingrijim si crestem copiii. Din acest motiv, atingerea ca expresie a afectiunii e comuna diferitelor culturi.

In anul 1991, Burgoon a realizat un studiu in care a aratat unui grup fotografii reprezentand 7 tipuri de interactiune dintre doi oameni -strangerea de mana, tinutul de mana, atingerea bratului, atingerea umerilor, atingerea fetei si lipsa completa a atingerii-cerandu-le apoi sa specifice cat de apropiata este relatia intre cei doi. Situatia perceputa ca prezentand cel mai mare grad de afectiune a fost cea care continea atingerea fetei. De asemenea, se pare ca persoanele care sunt vazute atingand fata propriului copil sunt considerate mai bune si sunt acceptate mai usor de catre ceilalti.

Atingerea prin imbratisari

Imbratisarile transmit informatii diferite in functie de durata, intensitate si procent de atingere a corpurilor. O imbratisare lunga sau puternica transmite sentimente superioare in raport cu una scurta, «de suprafata». Daca cele 2 corpuri sunt in contact doar in partea superioara, imbratisarea este infinit mai lipsita de sentimente decat una in care corpurile sunt «lipite» in intregime (foarta importanta este zona bazinului care pastreaza sau nu distanta spatiului intim de 45 cm fata de suprafata pielii, in care sunt acceptate doar persoane de care suntem extrem de atasati). Adesea folosim, in mod constient sau nu, atingeri de tipul celei in care apucam pe cineva de talie, ii atingem spatele sau fata pentru a semnala o anumita relatie pentru terte parti. Acest lucru se intampla mai ales in relatiile amoroase aflate in stadiu incipient, afisandu-ne «exclusivitatea» asupra partenerului de cuplu.

Tipuri de imbratisare

Floyd(1999) a clasificat imbratisarile in 3 categorii: imbratisarea “incrucisata” in care fiecare persoana are un brat deasupra si unul sub cele ale celuilalt, imbratisarea “gat-mijloc” in care  bratele unei persoane inconjoara gatul celeilalte, in timp ce ale celei de-a doua persoane inconjoara mijlocul celeilalte si imbratisarea «inghititura» in care bratele unuia dintre cei doi sunt aduse la propriul piept in timp ce celalalt il inconjoara cu bratele sale. Gradul de atasament si de apropiere creste pe masura ce se face tranzitia intre aceste tipuri de imbratisare.

Astfel puteti afla cat de sincere sunt sentimentele cuiva si care este tipul de relatie dintre doi oameni in functie de o imbratisare. Acest articol a pus pe hartie aspecte pe care sunt convinsa ca le simtiti in contactul cu ceilalti, indiferent daca le descifrati sau nu.

Trebuie doar sa acordam atentie fiecarui detaliu pentru a intelege intentiile celorlalti.

Surse:

Guerrero, Laura K. Floyd, Kory. 2006 Nonverbal communication in close relationships.

New Jersey. Lawrence Erlbaum Associates.

Acest articol isi propune sa discute limbajul nonverbal acceptat de diferite tari asiatice – China, Coreea si Filipine.

CHINA

China este una dintre cele mai conservatoare tari din Asia, deci atingerea este rar intalnita.

Oamenii de aici nu isi manifesta afectiunea in public. Este in regula sa te tii de mana cu cineva, atat timp cat este vorba de un gest prietenesc. Chinezii au spatii personale mici si de aceea “ciocnirile” neintentionate pe strada nu necesita scuze.

In general, chinezii se saluta prin plecaciuni sau dand usor din cap. Strangerea de mana este si ea folosita. Imbratisarile si sarutul sunt foarte rar practicate in timpul intalnirilor. Atunci cand se fac schimburi de carti de vizita, acestea sunt inmanate cu ambele maini. Atunci cand cheama pe cineva la ei, chinezii isi indreapta palmele in jos si isi misca degetele in fata si in spate. Cultura lor spune ca este nepoliticos sa chemi pe cineva tinand palma in sus, acest semn fiind folosit doar in cazul animalelor.

Postura este de asemenea foarte importanta in China.

Nu este permis umblatul greoi si este interzis sa pui piciorul pe scaune si mese. Chinezii incearca sa nu spuna niciodata “nu”. Atunci cand nu sunt de acord cu ceva, ei se opun aplecandu-si capul pe spate si tragand aer in piept puternic, printre dinti.

COREEA

Plecaciunile sunt modul traditional de salut (atat la venire, cat si la plecare). In zilele noastre, barbatii de obicei isi strang mana cand se intalnesc, iar femeile dau usor din cap. Coreenii sunt si ei conservatori, si astfel imbratisarile si sarutul nu sunt acceptate in public. Atunci cand cheama pe cineva, coreeni se comporta precum chinezii, lasand palmele in jos, si nu in sus. De asemenea, coreenii se ridica atunci cand un batran intra in camera, in semn de respect. Sa bati la usa inainte sa intri intr-o incapere este foarte important in Coreea.

FILIPINE

Spre deosebire de multe tari din Asia, Filipine este o tara orientata spre atingere. Expunerea publica a afectiunii este permisa, dar la limita respectului. Atunci cand se intalnesc, cei din Filipine isi strang mainile sau pur si simplu ridica sprancenele. Atunci cand indica spre un obiect, filipinezii il arata cu gura.

Tinerii isi arata respectul fata de batrani punandu-si fruntea in palmele acestora. Atunci cand interactionam cu asiaticii sau le vizitam tarile este esential sa le acceptam cultura si sa le intelegem limbajul gestual.

Este posibil sa crezi ca ce faci e OK daca este acceptat de cultura ta, insa asiaticii pot considera gestul tau ca fiind nepoliticos.

Intr-un articol viitor vom discuta despre limbajul nonverbal al japonezilor si vom analiza intalnirea dintre presedintele Obama

si Imparatul Japoniei.

Totusi, ce rol are atingerea in spatiul social, unde indivizii nu se cunosc unii pe ceilalti? Precizam ca observatiile incluse in acest articol sunt extrase dintr-un studiu personal desfasurat pe teren, pe o perioada de trei luni.

Cinci moduri de a atinge

Pentru a determina specificul contactelor cutanate initiate in mijloacele de transport in comun din capitala Romaniei, trebuie sa avem in vedere taxonomia functiilor comunicarii tactile. Stanley Jones si Elaine Yarbrough au studiat atingerile si au descoperit ca se pot clasifica astfel:

1) Atingeri care transmit emotii pozitive – strangerea de mana in scop de multumire pentru un favor, atingerile camaraderesti care consolideaza relatia interpersonala, imbratisarile, mangaierile;

2) Atingerile in joaca – sunt initiate cu un scop ludic si sunt incarcate de o semnificatie diferita de cea pe care o poarta in mod normal, in momentul in care sunt executate cu seriozitate (spre exemplu, o palma, o mangaiere);

3) Atingerile „de control” – vizeaza dirijarea actiunilor, comportamentelor, a sentimentelor individului atins;

li se aloca sensuri multiple in functie de contextul situational,

de relatia interpersonala dintre indivizi, de statusul acestora.

4) Atingerea „rituala” – transmiterea harului prin atingeri de la preot la preot sau de la preot la credincios, atingerea cu un obiect sacru, atingerea cu rol taumaturgic. Strangerea mainii in semn de salut, sarutul mainii, sarutul pe obraz si cel dintre indragostiti sunt iarasi forme ale atingerilor rituale.

5) Atingerile intreprinse in alt scop decat cel comunicational – desi acestea au la baza o motivatie obiectiva (pozitionarea mainii pe frunte pentru a lua temperatura unui individ sau chiar intinderea cremei de plaja pe pielea unei alte persoane), de cele mai multe ori transmit si informatii afective, precum grija fata de „celalalt”, interesul pentru sanatatea, sentimentele, starea sa de spirit.

RATB – un spatiu al atingerilor

Atingerile care transmit emotii pozitive pot fi remarcate in RATB numai in cazul cuplurilor si al celor care se cunosc intre ei. De la o bataie pe umar, la un gest de salut (strangerea mainii) si chiar un sarut (desi acesta trebuie sa se supuna conventiilor spatiului public si normelor sociale existente pentru a nu fi sanctionat prin priviri dezaprobatoare).

Alte contacte cutanate pe care le putem nota sunt cele care nu au drept obiectiv principal comunicarea, ci mai degraba un rol utilitar. Totusi, prin intermediul lor se transmite grija fata de un semen, interesul pentru binele lui, ceea ce duce la cresterea capitalului social si, implicit, a increderii interumane.

Este o modalitate excelenta de reducere a agresivitatii unui alt individ. Atingerile vizeaza, cel mai adesea, zona cotului, antebratul si bratele in ansamblu si pot fi observate in timpul franelor bruste sau in oferirea ajutorului unui batran de a urca sau cobori din mijlocul de transport.

Cu o frecventa superioara celorlalte tipuri de contacte cutanate, atingerile „de control” reprezinta o modalitate de a semnaliza partenerilor de calatorie ca doresti sa te deplasezi  dintr-o parte intr-alta, sa cobori sau sa le atragi atentia asupra unui fapt.

Cu toate acestea, atingerile prin care se vizeaza dirijarea comportamentului unei alte persoane ar trebui limitate sau chiar eliminate din codul comportamental adoptat in RATB, deoarece stimuleaza agresivitatea individului atins. Disconfortul resimtit reprezinta efectul nesigurantei si nelinistii provocate de cel care patrunde in spatiul intim al celeilalte persoane.

Pentru a concluziona, ne raportam la sfatul Aureliei Marinescu ce precizeaza in Codul bunelor maniere astazi ca actiunea de a atinge pe altcineva in autobuz/troleu/tramvai este prohibita si nu se incadreaza in normele de politete actuale.

Bibliografie:

• DINU, Mihai. 2000. Comunicarea – repere fundamentale, editia a II-a. Bucuresti: Editura Algos.
• MARINESCU, Aurelia. 2008. Codul bunelor maniere astazi. Bucuresti: Editura Humanitas.

Atunci cand cineva te bate pe umar inseamna ca doreste sa-ti atraga atentia.

O imbratisare calda poate transmite emotii pozitive. Dar atingerea nu este mereu binevenita…

INTREBARE: De ce ne atingem, unde ne atingem si ce intelesuri atribuim atingerilor (atunci cand ceilalti ne ating)?

EXEMPLU: Un barbat afro-american intra intr-un magazine care a fost recent cumparat de imigranti coreeni.

El ii ofera vanzatoarei, doamna Da-hee, o bancnota de 20

de dolari pentru a-si plati cumparaturile si asteapta linistit ca aceasta sa ii dea restul. Se supara atunci cand vede ca doamna din Coreea ii pune restul pe tejghea (si nu i-l da in mana).

Care este PROBLEMA? Coreenii (si alti locuitori ai tarilor din Asia) nu ating strainii, mai ales daca acestia sunt reprezentanti ai sexului opus. In schimb, din cauza istoriei lor, afro-americanii vad in acest gest un exemplu al discriminarii (doamna Da-hee nu vrea sa il atinga pentru ca este negru).

RASPUNS: Atingerea este determinata cultural! In fiecare cultura exista parti ale corpului care sunt tabu, care nu trebuie privite sau atinse.

Fiecare cultura are propriul sau concept despre atingere. Mesajul de baza transmis prin aceasta este sa impresioneze sau sa controleze emotiile.

Iata cateva exemple de diferente culturale in ceea ce priveste atingerea:

• Statele Unite ale Americii – strangerea mainii este ceva comun (chiar si pentru straini); imbratisarile si saruturile intre cei de sex opus devin din ce in ce mai intime; majoritatea afro-americanilor se ating atunci cand se salute, dar se simt ofensati atunci cand sunt atinsi pe cap;

• Islam si India – de obicei, islamicii si populatia hindi nu se ating cu mana stanga, acest gest fiind o insulta social?; mana stanga este folosita doar pentru igiena intima; in India, painea se rupe doar cu mana dreapta (conform bunelor maniere), lucru dificil pentru non-indieni;

• culturile islamice nu sunt aproape niciodata de accord cu atingerea dintre doua persoane de sex opus, dar considera ca strangerea si tinutul de mana sau imbratisarile sunt perfect normale intre persoane de acelasi sex;

• majoritatea asiaticilor nu isi ating capul (unul altuia); ei considera ca sufletul este adapostit de cap; orice atingere a acestuia pune sufletul in pericol.

PATTERN-uri de baza: culturile care isi inhiba mult emotiile (englezii, germanii, scandinavii, chinezii, japonezii etc.) nu se ating aproape deloc in public; culturile care incurajeaza emotiile (latinii) accepta atingerile frecvente in spatiul public.

Atingerile in relatia parinte-copil sunt esentiale pentru o dezvoltare armonioasa a personalitatii celui din urma.

Copiii au nevoie de atingerile parintilor, dovada fiind faptul ca un bebelus poate muri in lipsa acestei atingeri chiar daca toate celelalte nevoi ii sunt satisfacute.

Rolul atingerii parintilor in viata unui copil

Atingerea ajuta la stabilirea contactului intre doua fiinte umane si este una dintre cele mai puternice modalitati de transmitere a dragostei de la parinti la copii. O declaratie de iubire din partea parintil or neins

otita de atingere nu este foarte convingatoare si creaza o prapastie in relatia dintre cei doi. Din acest motiv, cei ce nu au fost imbratisati de mama si nu au stat pe genunchii tatalui poarta un gol in suflet tot restul vietii.

Prima dovada de iubire pe care o primim in viata este atingerea. Nou nascutul nu are toate simturile bine dezvoltate, insa simtul tactic este foarte puternic si important. De aceea, copiii ce sunt tinuti in brate de mame in primele 90 de minute dupa nastere plang mai rar si mai putin.

Cu timpul, aceasta nevoie de a comunica tactic cu parintii se transforma in jocuri ce implica un contact fizic de tipul leganatului, harjonelilor etc. Apoi, la adolescenta, refuzam acest tip de atingeri, dar simtim nevoia unor gesturi precum o bataie pe spate incurajatoare, o mangaiere pe crestet sau o imbratisare sincera.

Lipsa acestor tipuri de atingere poate avea urmari importante pentru viitorii adulti.  Un copil privat de atingerea parintilor poate avea probleme grave de adaptare in societate si de autoafirmare. El va fi mai putin increzator in sine si mai suspicios in relatie cu cei din jur deoarece nu a cunoscut un contact uman autentic. Pe de alta parte, efectul poate fi si opus, manifestat pr in promiscuitate sexuala, in efortul inconstient de a umple golul lasat de lipsa afectiunii fizice a parintilor.

Diferentele dintre sexe

Se stie faptul ca parintii comunica tactil mai mult cu copilul in cazul in care acesta este fata. Dar cum se reflecta acest lucru in comportamentul lor? Ganditi-va la prietenele care se tin de mana, se pupa si se imbratiseaza cand se vad si la baietii si gasca lor de prieteni in care atingerea poate fi un gest interpretabil si privit cu suspiciune. De aceea, pentru fete, atingerea este o forma de comunicare in timp ce pentru baieti este o forma de confruntare. Mai mult, un barbat violent sau foarte rece in relatie cu ceilalti este unul care nu a primit destula afectiune manifestata prin atingeri din partea parintilor.

Societatea de azi este una a «multimii solitare». Oamenii sunt impreuna, dar singuri.

Din pacate, parintii sunt cateodata prea ocupati pentru a-si imbratisa copilul si a-i aminti iubirea lor, prea stresati de grijile cotidiene pentru a acorda atentie acestor mici, dar esentiale nevoi.

Priviti acest filmulet. O atingere chiar poate face minuni !

Sursa imagine: http://fknizner.umwblogs.org/2009/04/14/parental-investment-in-humans/

Surse:  http://psiholog.proeducation.md/parinti/8.html

http://www.gradinitesibiu.ro/Sfatul-psihologului/mangaierea-necesitate-fundamentala-pentru-copii.html

Ne protejeaza. Ne tine la un loc. Ne anunta ce simtim, la modul propriu.

Pielea are milioane de terminatii nervoase, active si expuse, care simt orice, de la adierea vantului pana la o atingere plina de dragoste.

Legatura mama-copil

Probabil ca cea mai impresionanta legatura emotionala este cea dintre mama si copil. In primele luni ale vietii, bebelusul cunoaste lumea in special cu ajutorul simtului tactil si al mirosului. De aceea, importante sunt “parfumul” mamei si felul in care aceasta comunica nonverbal (prin atingere) cu copilul ei.

Poate insa aceasta comunicare nonverbala sa actioneze ca un calmant pentru prunc? Poate sa fie mai mult decat o exprimare a dragostei?

Pozitia cangur

Pozitia cangur este o metoda de a intari legatura dintre parinte si copil prin contactul fizic apropiat. Aceasta “tehnica” presupune tinerea copilului in brate, el fiind imbracat numai intr-un scutec, intre sanii goi ai mamei sau pieptul tatalui – pozitie similara a modului in care cangurii isi cara puii. Prin contactul cu pielea parintilor, pielea bebelusilor este tinuta calda si acestia interactioneaza la un nivel intim cu parintii lor.

Beneficiile ingrijirii de tip “cangur”

Majoritatea studiilor au dovedit ca aceasta metoda de a ingriji nou-nascutii are un impact major pozitiv atat asupra bebelusilor, cat si a parintilor. Printre bolile care pot fi vindecate folosind aceasta pozitie se numara colicile (foarte frecvente la copii), problemele respiratorii si problemele cardiace.

Cauza majora a colicilor se pare ca este inabilitatea nou-nascutului de a trece de la o stare a somnului la alta. Gazele asociate colicii sunt cauzate de excesul de plans al copilului in aceasta tranzitie. Ingrijirea de tip cangur efectuata intr-un mediu linistit s-a dovedit a reduce plansul si a ajuta copilul sa invete cum sa aiba un somn linistit (studiul Patriciei Mesmer – Pediatric Nursing).

Copiii care in mod normal ar fi fost pusi in incubatoare dupa nastere pot fi “vindecati” de problemele respiratorii stand in bratele mamei lor pana la 48 de ore (Susan Ludington – Acta Pediatrica).

Bataile inimii sunt mult mai regulate atunci cand copilul este tinut in pozitia cangurului deoarece acesta poate auzi bataile inimii parintelui si se regleaza dupa acestea (Gay Gale si Kathleen Vandenburg – Neonatal Work). De asemenea, pozitia cangur stimuleaza lactatia mamei si usureaza procesul de alaptare.

Aceasta “tehnica” intima incurajeaza interactiunea si crearea unei legaturi intre parinti si nou-nascutii care altfel ar fi fost trimisi in incubatoare. Beneficiile emotionale si psihologice ale acestei practice sunt evidente.

Buy Diflucan Online Reactiile parintilor si ale bebelusilor dovedesc faptul ca pozitia cangur este cel mai bun lucru descoperit pentru legatura parinte-copil.

Ce simtim noi, ce vad ceilalti

Cei mai multi dintre noi percepem aceste semnale ale semenilor si le atribuim semnificatia corespunzatoare, dar lucrurile stau altfel daca noi insine suntem persoana care performeaza gestul. Autoatingerile sunt o veritabila carte de vizita ce vorbeste despre un profil emotional de care putem fi sau nu constienti; fie ca traim o stare de anxietate, simtim o presiune din exterior, o emotie reprimata se va strecura intotdeauna si ne va trada.

Daca am spune in cuvinte…

Am stabilit, asadar, ca nu doar atingerea transmite o informatie de natura emotionala, ci si autoatingerea.

Autoatingerea poate fi incadrata la categoria gesturilor ce ne tradeaza atunci cand incercam sa ascundem o emotie sau propriile ganduri (cu exceptia faptului cand o facem voluntar). O explicatie stiintifica a acestui fapt ne-ar conduce spre informatii privind functionarea Sistemului Nervos Central si a reactiilor psihosomatice; de aceea, ramanem in viata cotidiana de unde putem exemplifica o situatie al carui spectator putem fi: o doamna cu un bebe urca în metrou si se asaza langa un tanar.

In timp ce metroul se deplaseaza, tanarul priveste, insistent, copilul iar mama observa repetatele priviri curioase asupra pruncului, in acelasi timp presand varful degetelor pe zona din apropierea gulerului. Acest gest este performat, incontinuu, desi zona din jurul gatului incepe sa capete o culoare rosiatica, sub actiunea intensa a degetelor. Gestul este o exteriorizare a unei stari interioare de iritare, semn al reprimarii unui instinct de protejare a pruncului: femeia prive?te in jur, il priveste si pe tanarul indiscret dar mai mult de atat nu poate face, incearca sa-si creeze o bariera intre ea si „intrus” dar, din nefericire, acesta din urma nu ii intelege mesajul.

O autoatingere poate spune mai mult despre noi decat noi insine, ii pune pe ceilalti in garda în legatura cu emotiile pe care le simtim si le ofera celor ce stiu ’’sa citeasca’’ gesturile avantajul anticiparii unei reactii.