Astfel, asa cum spuneam la sfarsitul primei parti din articol, cand am ales exemplul zambetului, acesta este folosit de un individ uman aflat la orice varsta, insa difera, si asta este foarte important, scopul si motivul pentru care el apare si se lasa exprimat. Iar pe langa acesta paranteza in care se gasesc personalitatea, vointa, atingerea scopurilor, instinctul, reactia etc. , se afla si ceea ce tine de trecerea timpului.

Un bebelus zambeste, rade si plange din motive diferite si intr-un mod diferit in comparatie cu o persoana aflata la maturitate, iar aceasta se comporta nonverbal cu totul altfel fata de un individ aflat la varsta senectutii.

Copilul zambeste pentru ca recunoaste in jurul sau o silueta cunoscuta, sau se simte bine, ori simte senzatii placute, iar zambetul se confunda pe bune dreptate cu rasetul inconfundabil. Fiecare varsta are rasul ei. La maturitate fiecare avem zambetul nostru specific, pe care il folosim mai mult sau mai putin, in functie de personalitatea noastra si contextul in care ne aflam. La inceput zambetul era sincer si intr-un mod involuntar, fiind mai mult un indicator, insa acum el poate exprima prin non-exprimare. La batranete zambetul devine cu timpul o grimasa incontrolabila, punand in calcul pierderea elasticitatii tenului, caderea pleoapelor, lipsa dintilor etc. In plus, un batran are mai putine motive de a zambi decat un tanar sau un bebelus, iar aceasta inconsecventa existentiala pertinenta (pentru unii impertinenta) subscrie duratei si acuratetei clepsidrice cu care ne intalnim zi de zi si ceas de ceas.

Odata cu inaintarea in varsta simtim cum nu devenim mai buni in a ne exprima nonverbal, am fost mereu asa, de cand am inceput sa ne dezvoltam simturile, ci doar ca nonverbalitatea noastra imbatraneste odata cu noi, insa ea ajunge maturitatea la un nivel cognitiv, observational, atunci cand operationalizarea ei este depasita.
 

De aceea, pot spune ca intelepciunea este, mai presus de toate, observatie.

In intelepciunea orientala, indemnul din titlu s-ar putea traduce prin sintagma: “ Cine nu poate zambi, sa nu isi deschida magazin!”. Acest lucru nu se refera doar la faptul ca proprietarul ursuz al unui magazin ar influenta negativ clientii, care nu s-ar mai intoarce niciodata in acel loc, ci se refera si la structura sufleteasca a unei astfel de persoane. Asfel, se spune despre un om care nu poate zambi ca “ nu este bun” nici cu sine insusi, pentru ca nu este impacat cu sine, este extrem de nemultumit si nelinistit in sinea sa. De aceea, avand un astfel de comportament nu te poti dezvolta independent si nu poti avea succes, fie ca lucrezi in vanzari, in industrie sau orice alt domeniu.

Din acest motiv, managerii americani nu pastreaza in cadrul companiilor lor nu numai vanzatorii, dar si persoanele de decizie care nu stiu sa zambeasca! Cel putin incepand de la nivelul de middle management nu se angajeaza oameni carora “le cad cronic colturile gurii”.

Zambetul este cea mai utilizata expresie faciala si in acelasi timp si cel mai usor de recunoscut. Poate ca o sa fiti usor surprinsi daca o sa aflati ca zambetul isi are originea in gesturile de amenintare, evoluand apoi in gestul de dezvelire a dintilor si in ranjetul de frica. Evolutia ranjetului datorat fricii spre zambetul de astazi ne indica faptul ca “homo sapiens” are tendinta de a se comporta prietenos si de a comunica.

Diferitele tipuri de zambete ocupa o paleta foarte larga, de la miscari abia vizibile ale muschilor gurii pana la zambetul deschis si de la zambetul dezarmant pan ala ranjetul prostesc. Astfel un zambet sincer arata o emotie pura in timp ce unul fals incearca sa sugereze un sentiment pozitiv, cand in realitate nu este cazul. Iar un zambet sincer difera de unul fals in cateva feluri: zambetul adevarat implica o contractie a muschilor circulari din jurul ochilor, care ridica obrajii, astfel incat apar ridurile de la coada ochilor. In cazul unui zambet normal, muschii rasului trag colturile gurii spre lateral si putin in sus.

Un zambet natural dureaza mai mult decat unul fals, la realizarea zambetului natural participand ata muschii obrajilor, cat si cei ai ochilor. Conform rezultatelor cercetarilor in domeniu, de cele mai multe ori, zambetul fals este asimetric, utilizand doar o partea a gurii, si este lipsit de miscarea muschilor ochilor. Daca zambetul fals vreea sa exprime senzatia de fericire, atunci mimica este lipsita de antrenarea muschilor ochilor.

Spre deosebire de ranjet, in cazul zambetului, dintii sunt dezveliti, aceasta afisare a “armelor” oferind posibilitatea celuilat sa perceapa corect situatia, transmitand mesajul ca acestea nu vor fi folosite. Daca ne referim la societate in general, rolul zambetului este acela de a linisti. Chiar cand folosim cuvinte neplacute, daca le insotim de zambet, pot actiona dezarmant, datorita transparentei si franchetei. Importanta deosebita a zambetului este determinata si de faptul ca acesta poate fi perceput de la mare distanta (90 metri), inaintea celorlalte forme de expresii ale mimicii fetei.

In cazul unui zambet fabricat de regula colturile gurii nu sunt ridicate, buzele sunt drepte si lipite, iar muschiul barbiei impinge buza inferioara a gurii inainte, demascand caracterul voit al acestei expresii. Deseori, acest tip de zambet dispare tot atat de repede pe cat apare, simularea sa fiind extrem de evidenta.

Spre deosebire de zambetul normal, atunci cand se zambeste “ pe sub mustata”, buzele sunt relativ tensionate si raman lipite. Tensiunea afisata de acest tip de zambet poate sa semnifice fie o atentie sporita, fie stapanirea de sine.

Daca zambim depreciativ, colturile gurii sunt trase putin in jos, indicand in acelasi acord si dezacord. Astfel se zambeste in cazul umorului negru sau cand cineva este nevoit sa renunte la ceva, cu ciuda. Acest tip de zambet este afisat de o persoana ironica, blazata, de cel atotstiutor si de cel ce se bucura de paguba sau de necazul altora.

In cazul zambetului stramb, un colt al gurii este tras in sus, iar celelalt in jos, fiind expresia existentei unui conflict interior, parerea adevarata despre partenerul de discutie fiind ascunsa in spatele unei amabilitati fabricate.

Acestea sunt o doar parte dintre tipurile de zambet pe care le putem intalni in viata de zi cu zi, la serviciu, in relatiile de afaceri, negocieri sau in relatii personale. Incercati sa faceti un mic experiment: zambiti unei persoane cu care ati avut o discutie nu prea confortabila; o sa vedeti ca prima impresie este ca nu puteti zambi sau aveti cel mult o grimasa. Daca veti mentine aceasta grimasa pe fata voastra circa 20 de secunde o sa simtiti cum “ranjetul” se va modifica brusc si trasforma intr-un zambet “usor fortat”, apoi intr-un zambet adevarat!

Drd. Mihaela Liliana Stroe

Primul minut, primele priviri

Ce anume face diferenta dintre succes si esec in primul minut al unei intalniri de business? In mediul de afaceri – ca de altfel, pretutindeni- oamenii vad de cele mai multe ori si ceea ce tu nu vrei sa comunici. De aceea, unul dintre elementele critice pentru o impresie pozitiva este contactul vizual. Se recomanda mentinerea acestuia aproximativ 60- 70 % din timpul alocat conversatiei. Pentru sugerarea respectului si interesului, desigur, dar si din alte motive.

Ochii sunt “oglinda sufletului“. Modul in care privim si suntem priviti este legat de nevoile noastre de acceptare, incredere si prietenie. Intr-o relatie de afaceri, fata si ochii partenerului de discutii contin cea mai mare concentratie de mesaje nonverbale. Chiar si a privi sau a nu privi pe cineva are un inteles. Privind pe cineva ii confirmam ca ii recunoastem prezenta, ca exista pentru noi. Daca intr-o intalnire de afaceri interceptam privirea cuiva este un semn clar ca dorim sa comunicam cu acea persoana.

De la contact (vizual), la…contract

Un indiciu extrem de important in relatiile de afaceri este dat de dilatarea pupilelor care, in general, constituie un semn de multumire, bucurie si acord. Atunci cand pupilele partenerului de afaceri se maresc, putem cere unele concesii sau putem ridica pretul. Urmariti cu atentie pupilele partenerului de negociere cand discutati despre anumite clauze speciale dintr-un contract sau despre pret si observati marirea sau micsorarea lor. Daca inregistrati micsorarea lor sau pupilele raman neschimbate este un semn clar ca ceva nu este pe placul persoanei!

Tipuri de priviri

In relatiile de afaceri exista diferite moduri de a privi- bineinteles in functie de situatie. Putem intalni privirea oficiala, care fixeaza doar fruntea partenerului, mai bine zis un mic triunghi deasupra ochilor. Spre deosebire de cea oficiala, privirea de anturaj coboara sub nivelul ochilor, formand un triunghi ale carui varfuri sunt ochii si gura. In fine, modul intim de a privi scaneaza partenerul din cap pana in picioare. Dar, evident, acest ultim mod de a privi nu este permis oricui, oricum si trebuie folosit cu maxima precautie.

O privire directa poate insemna onestitate sau intimitate, dar in anumite situatii poate comunica si amenintare. In general, o privire insistenta si continua ne deranjeaza si ne indeparteaza de acea persoana. Evitarea contactului vizual deschis, contractia pupilelor si ascunderea ochilor in spatele ochelarilor fumurii pot insemna uneori distantare sau egoism.

Privirea optima pentru succes

In situatiile de afaceri se recomanda privirea directa, drept in ochi, pentru ca aceasta privire, interesul manifestat, precum si recunoasterea valorii interlocutorului, sunt, de obicei, asociate unei dorinte de cooperare, unei relatii de tip castig- castig. Privirea mentinuta la aceeasi inaltime indica foarte clar faptul ca partnerii de discutie sunt egali. In sfarsit, acest tip de privire ne sugereaza faptul ca avem de-a face cu o persoana cinstita, constienta de sine si corecta. Asadar, fiti cu ochii pe…succes!

Drd. Mihaela Liliana Stroe

Ochii dezvaluie starile interioare ale fiecaruia. Expresia ochilor, directia si marimea acestora, alaturi de pozitia sprancenelor, contribuie la fabricarea mesajelor nonverbale, pe care doresti sau nu sa le transmiti. Cuvintele pot fi manipulate cu usurinta, dar privirea este mai greu de cenzurat, deoarece ea comunica emotiile, reactiile inconstiente pe care nu le putem controla. Este imposibil sa citesti gandurile cuiva, insa sentimentele sau trairile asociate acestora le poti citi in irirsul si pupila interlocutorului. Fiecare privire zugraveste momentul de fericire sau tristete, de disperare sau bucurie ale privitorului.

Cum si ce comunica privirea ?
Exista coduri sociale ale privirii pe care fiecare le-a interiorizat inconstient, in urma procesului de socializare.  Sa luam, pentru inceput, situatia contactului vizual direct. Interceptarea privirii persoanei din fata ta presupune automat recunoasterea calitatii sale de interlocutor, precum si a propriei tale dorinte de a comunica. Prin actiunea de mentinere a contactului vizual te pozitionezi drept un interlocutor sincer si atent la subiectele de discutie.

Totusi societatea a stabilit reguli nescrise care sa limiteze libertatea privirii. Nu putem privi pe oricine oricat si oricum. Durata medie a privirii aruncate unei persoane necunoscute este de 1,18 secunde. Odata trecut acest prag, privirea irita persoana privita si pune in pericol relatia cu aceasta. O privire prelungita fara motiv afecteaza intimitatea persoanei, deoarece ochii nu mai privesc, ci se «holbeaza ».  Dovada stau conflictele din mijloacele de transport sau din restaurante.

Nu putem insa confunda privirea indiscreta cu privirea « vida » sau « in gol ». Intr-o astfel de situatie este vorba de o privire in directia interlocutorului, dar nu adresata acestuia, deoarece atunci cand suntem preocupati de problemele personale intra in functiune neocortexul – creierul responsabil cu ratiunea, iar ochii nu mai comunica cu interlocutorul. Ramane doar o privire inexpresiva, care nu deranjeaza.

In situatii conflictuale, contactul vizual devine o batalie de personalitati si forta. Cel care isi pleaca privirea pierde, recunoscand forta si curajul celuilalt si propria slabiciune sau vinovatie. Nu degeaba cand intram intr-o biserica ne plecam privirea si umerii. Prin acest mesaj nonverbal recunoastem maretia lui Dumnezeu si statutul propriu de persoana supusa pacatului.

Orientarea si durata privirii poate semnala nu doar sentimente: dragoste/ura; simpatie/agresivitate, ci si un anumit raport social. Un exemplu graitor este cel al sefilor care-si privesc insistent subalternii cand le vorbesc, dar le evita privirea cand acestia iau cuvantul, pentru a sublinia ca nu acorda cine stie ce importanta opiniilor acestora sau isi misca privirea de sus in jos pentru a exprima superioritatea de statut, trufia, orgoliul sau dispretul.

Privitul in jos actioneaza ca o bariera in procesul de comunicare, o actiune de respingere a celui care te priveste. De ce ne este greu sa privim persoanele in ochi atunci cand mintim ? Tocmai pentru ca dorim sa ne ascundem adevaratele sentimente, vinovatia sau stinghereala. Din pacate, daca vrem sa spunem o minciuna trebuie sa o sustinem nu doar verbal, cat si nonverbal, prin privire.

Prin urmare, ochii sunt atat emitatori cat si receptori de mesaje nonverbale. Privirea reprezinta un instrument important in reglarea interactiunii comunicationale, mai ales in cadrul discursurilor publice. Oratorul trebuie sa capteze privirile audientei, sa-i tina sub observatie pentru a le monitoriza reactiile si a-si modifica discursul astfe incat sa ajunga la inimile auditoriului. Daca privirea oratorului nu este indreptata catre public, se induce, la nivelul audientei, sentimentul de nesiguranta si de ascundere a adevarului de catre acesta.

De aceea este esential sa nu uitam ca in orice moment privirea ne poate trada. Fie ca suntem cu prietenii sau cu partenerii de afaceri, cu iubitul(a) sau seful, nu trebuie sa uitam ca mesajele nonverbale exprimate de privire pot fi « sustinatori » ai unei reusite sau  se pot transforma in « martori » incomozi.
Asa ca, ce spuneti, facem un test ? Haideti sa ne privim ! Credeti ca ne vom intelege ?

Raluca Matei

Experimentul liftului

Va aflati intr-un imobil cu mai multe etaje. Nu suferiţi de claustrofobie si nici sport nu vreti sa faceti, asa ca luati liftul impreuna cu mai multe persoane. Sa spunem, maxim trei, care nu se cunosc intre ele si nici voi nu le cunoasteti. Sunteti niste straini unii fata de ceilalti, avand un scop comun atins printr-un mijloc comun. Usile sunt inchise si fiecare apasa pe butonul corespunzator etajului dorit, iar liftul incepe sa urce.

Ei, ce-ar fi ca in acele momente, contrar comportamentului normal in acel spatiu, sa va uitati cu atentie la companionii vostri? O sa observati ca niciunul dintre ei nu se uita la ceilalti. Surprinzator, nu-i asa? Toti isi indreapta privirea ba in jos, spre podeaua liftului de parca ar vrea sa descifreze oarece puzzle, ba la cifrele etajelor care se tot schimba (daca liftul e ultra modern) ori la imbinarea etansa a usilor sau la un punct fix in fata lor, ca niste adevarati yoghini.

Care este rolul privirii in acest context?

Veti spune in acele momente ca ei joaca un rol, cu alte cuvinte, nu se comporta normal. Dar contrar acestei pareri comune si avand in vedere contextul situational dat, comportamentul lor nonverbal materializat prin „ascunderea” privirii este cat se poate de firesc. Poate va intrebati de ce? Deoarece ochii, pe langa dimensiunea lor de atractie, prosociala, au si o caracteristica ce tine de agresivitate sau de amenintare.

Privind pe cineva, acea persoana ti se pare mult mai aproape, fizic vorbind, iar daca se produce un contact vizual reciproc, spatiul se comprima si distanta se micsoreaza, asa incat cele doua pesoane par sa fie una langa cealalta. Daca acest comportament nonverbal se prelungeste, el se poate schimba in verbalizare (dar aceasta este o altă discutie).

Efectul de lift

Ganditi-va ca fiecare individ are un spatiu personal pe care cu greu il lasa invadat, mai ales daca „invadatorul” este un strain. Intr-un spatiu stramt, cum ar fi liftul, privitul reciproc este interpretat ca o violare a intimitatii, iar evitarea producerii „agresarii” prin acest comportament nonverbal ce ni se pare, noua, observatorilor externi, pueril, a dus la „efectul de lift”. Astfel, vorbim despre o manifestare ce poate fi observata si studiata in toate spatiile constrangatoare din punct de vedere al spatiului fizic unde straini sunt nevoiti sa interactioneze.

De aceea, ochii (privirea) sunt in acelasi timp si mijloace de protectie a propriei noastre persoane, nu numai de atracţte a celorlalti. Pot afirma că putem sa ne ascundem după gene! Ati incercat acest sentiment?

Adrian Samoila

Cercetari socilogice facute in diverse tari au aratat ca acei candidati politici care sunt atragatori castiga de fapt alegerile. Vezi cazul Kennedy. Tot acestea au aratat si faptul ca oamenii atragatori primesc condamnari mai usoare la tribunal. Daca ne uitam la televizor, toate reclamele ne prezinta oameni atragatori care ne indeamna sa cumparam produsele respective. Dar iata care este surpriza: conform unui studiu realizat in SUA trasaturile directorilor de companii sunt corelate cu performantele economice ale companiilor conduse de ei!

Pe scurt, conform acestui studiu 100 de studenti care au privit fotografiile directorilor celor mai bine si mai putin bine clasate companii din celebrul top Fortune 1000 au reusit sa-i identifice corect pe cei care au avut perfomante financiare ridicate si pe cei care au avut rezultate financiare mai putin bune. De mentionat ca studentii nu cunoasteau nici numele, nici pozitia sau firma pe care acesti directori le conduceau in viata reala, persoanele fiind in ipostaze similare, iar fotografiile fiind alb-negru de aceleasi dimensiuni.

Ceea ce mi se pare interesant de comentat este felul in care fetele directorilor dezvaluie nivelul de succes al companiilor lor. Unul din autorii cercetarii, Nicholas Rule, profesor la universitatea Tufts din Medford, SUA, crede ca “se poate ca oamenii care trec printr-un astfel stil de viata, prin rigorile urcusului pe scara corporatiilor, dezvolta o expresie faciala care face o anumita impresie.”

Oare fata poate fi considerata ca o unitate de masura a capacitatii de conducere a unei persoane? O fata frumoasa este un atu pentru succes, asta e cert. Mai ganditi-va si la un alt aspect: fata voastra dezvaluie si disimuleaza informatii despre voi. Fetele directorilor analizati in studiul descris mai sus au tradat caracteristici precum competenta, autoritatea, maturitatea faciala sau increderea pe care o inspira. Sa existe vreo corelatie cu tipul de personalitate extrovert sau introvert?

Potrivit profesorului Ross Buck de la Universitatea din Connecticut, SUA, persoanele extroverte sunt mult mai usor de “citit”, iar limbajul trupului lor (aici includem si expresiile faciale) este extrem de accesibil. De aceea, cand sunt analizati sunt catalogati drept niste emitatori competenti si precisi, facand impresii initiale mai bune decat introvertii. Acestia, in schimb, sunt perceputi mai mult ca indisponibili afectiv sau insensibili, iar lipsa de expresivitate a fetei este o problema reala pentru cei din jurul lor.

Stiati ca exista un “sistem de codificare a actiunilor faciale”? FACS (Facial Action Coding System) a fost inventat de Paul Ekman si Friesen V. Wallace, iar cu ajutorul lui pot fi identificate 44 de “unitati de actiune” faciala. Ceea ce este esential la acest sistem este faptul ca aceste scoruri FACS sunt direct proportionale cu intensitatea emotiilor. Ceea ce ne duce cu gandul la corelatia dintre inteligenta emotionala a directorilor de companie si gradul de crestere economica al acesteia. Exista sau nu?

Abilitatile de comunicare verbala si nonverbala (spre exemplu, expresiile faciale care sunt elementul central al acestui articol) ne asigura, in parte, succesul in viata sociala si in profesie. Faptul ca studiile efectuate pana acum ne-au aratat ca trasaturi de personalitate care sunt asociate cu manifestarile de lideri se pot suprapune cu cele care sunt judecate doar prin analiza fetei ne fac sa ne oprim atentia acestui subiect.

Care anume trasaturi ale fetei pot exprima competenta? Sau care trasaturi ale fetei sunt asociate cu un anumit tip de comportament? Sa fie oare dimensiunile ochilor cele care sugereaza competenta? Sau proeminenta buzelor? Dar simetria fetei? Ce face ca o fata sa fie atractiva si mai mult decat atat, sa aiba succes? Rostul acestor intrebari este de a va determina sa constientizati faptul ca la oameni functioneaza conceptul numit “primacy effect”, adica noi ne facem o parere despre persoanele cu care ne intalnim, fie ca este prima oara cand ii vedem sau sunt persoane cu care interactionam des, mai ales prin perceptia fetei lor.

Asadar, va invit sa reflectati la stilul vostru facial. Care este acesta? Ce anume va face sa fiti distinctiv de ceilalti directori de companii din topul Capital 300? In Romania deocamdata nu exista informatii valoaroase despre corelatia dintre atractivitatea fetei si succesul companiilor, dar timpul ne va arata oportunitatea incercarii de a o identifica. Pana atunci, care este chipul succesului vostru?

Drd. Mihaela Liliana Stroe

Exista foarte multe specialisti care si-au dedicat o buna parte din viata studierii fizionomiei umane, fiind convinsi ca trasaturile fetei spun multe despre caracterul fiecarei persoane. Aristotel spunea ca “Omul area cea mai bogata mimica dintre toate fiintele” si nu poate fi numic mai adevarat din moment ce fata umana se compune din aproximantiv 80 de muschi mari si mici care prin diverse combinatii reusesc sa exprime un numar nelimitat de expresii.

Horst Ruckle descrie foarte amanuntit mimica in cartea sa “Limbajul corpului pentru manageri” (aparuta la editura Tehnica, 1999, manuscris ce nu trebuie sa lipseasca din biblioteca niciunui manager) si ne invata ca fiecare jumatate a fetei, respectiv a corpului, este controlata de catre emisfera cerebrala opusa. Astfel, emisfera stanga controleaza jumatatea dreapta a corpului si a fetei, fiind specializata in logica, in timp ce emisfera dreapta excita partea stanga a corpului si a fetei si este responsabila de stabilirea contactelor cu mediul din jurul nostru. De aceea, celor mai multi oameni le este mai usor sa zambeasca cu partea stanga a fetei! Uitati-va la zambetele voastre si ale celor din jurul vostru si observati pe care parte se formeaza zambetul.

Zambetul este una dintre expresiile faciale cele mai utilizate pentru declansarea unei relatii pozitive de comunicare intre doi interlocutori. Insa cum stim care este zambet real si care este zambet fals? S-a descoperit ca zambetele autentice implica doua seturi de muschi: zigomatic major, compus din muschii de pe partea laterala a fetei legati de colturile gurii si ocularis oculi, muschii din jurul ochilor. Concluzia este urmatoarea: emotia bucuriei sincere este exprimata pe fata de actiunea ambilor muschi. Daca primul muschi asculta de vointa si se afla sub controlul nostru constient, cel de-al doilea se lasa pus in miscare numai de emotiile intr-adevar placute ale sufletului.

Mai sunt si alte indicii ale zambetului fals, cum ar de exemplu, durata. S-a constat ca zambetele contrafacute dureaza mult mai mult decat cele sincere, care apar in mod spontan. Iar cele false sunt afisate mult mai repede decat cele spontane si sunt indepartate de pe fata la fel de repede. Simetria este ne poate da inca un indiciu: un zambet simetric (pe ambele parti ale fetei) poate fi unul fals sau unul adevarat, insa un zambet asimetric este calr unul contrafacut. Regula este insa una simpla: atunci cand persoana respectiva “nu rade si cu ochii”, avem de-a face cu un zambet contrafacut!

Mimica (totalitatea expresiilor faciale) poate sa fie agitata sau linistita. Mimica agitata se manifesta prin miscari rapide deoarece se datoreaza unei succesiuni alerte a starilor sufletesti, pline de viata si este caracteristica deseori persoanelor impulsive care au un comportament implicat efectiv, optimist, robust si vesel. In schimb mimica linistita, indica o stabilitate a proceselor sufletesti. Aceste persoane nu raspund multor stimuli pentru ca ii triaza dupa criterii ca: important- neimportant, real-fals si in general sunt persoane de nadejde, echilibrate, care se gandesc de multe ori pana sa actioneze.

Asa cum ati observat in ultime patru articole, limbajul corpului exista in nenumarate forme. Iar oamenii au propriile lor abilitati de a decodifica elementele comunicarii nonverbale si ei le vor recunoaste in functie de propriile lor semnificatii la cei din jurul lor. De aceea, ori de cate ori tu iti vei folosi limbajul corpului, o alta persoana il poate interpreta intr-un mod diferit fata de o alta.

Cand nu cunoasteti pe cineva din mediul de afaceri, folositi limbajul corpului lor pentru a extrage primele impresii despre acea persoana. Invatati-va sa utilizati acea postura a corpului, acel spatiu interpersonal sau acele expresii faciale care sa va proiecteze in ochii celorlalti ca fiind increzator, puternic, de incredere, in functie de situatiile concrete in care va aflati!

Drd. Mihaela Liliana Stroe