Specialistii afirma ca din toate sentimentele umane, doar 7% sunt transmise prin intermediul cuvintelor in timp ce 38% se transmit prin tonalitatea vocii si 55% – prin postura si expresia fetei. Cuvintele, totusi, sunt ceva ce omul controleaza in mai mare masura decat tonalitatea vocii sau expresia fetei.

Sa luam un exemplu. Sunteti la birou, si un coleg isi lauda incantat ultimele performante.

Unicele noastre cuvinte sunt: “Sigur ca da!

Esti cel mai tare!” Si totusi… Il putem privi asa sau asa?

Si nu mai putin important? Putem adopta o tonalitate a vocii… ironica sau admirativa. A fost demonstrat faptul ca daca mesajul trasmis este incompatibil cu tonalitatea vocii, persoana va avea tendinta sa creada mesajul transmis cu ajutorul tonalitatii vocii, nu pe acela “oficial”, transmis cu ajutorul cuvintelor.

Ideea acestui articol mi-a venit in ziua cand, recitind cateva notite facute dupa lectura “Cartii Gesturilor”, am gasit un paragraf interesant despre fenomentul acomodarii – tendinta indivizilor de a-si modifica viteza, accentul, tonalitatea vocii pentru a-l armoniza cu cel al interlocutorilor.

Acomodarea apare de obicei in contextul unor persoane care se simpatizeazau in cel al socializarii a doua persoane cu statut social diferit. In aceste situatii, persoana subordonata tinde “sa isi acomodeze” discursul la cel al persoanei dominante.

Aceasta realitate a fost fundamentata in baza unui experiment interesant. Acum cativa ani, sociologii, Stanford Gregory ?i Stephen Webster, au studiat o serie de interviuri din cadrul talk show-ului televizat, “Larry King Live”. Cu ajutorul unui instrument care analizeaz

? frecventele joase ale vocii, au fost comparate vocea prezentatorului cu vocile invitatilor pentru a vedea cine s-a acomodat la cine. Este interesant faptul ca Larry King se acomodase la persoanele cu un statut social inalt, in timp ce ceilalti invitati se acomodasera la prezentator ei insisi.

Aceste schimbari se manifestau subtil in frecventa vocii si sunt, de regula, o reactie inconstienta. S-a concluzionat, pe acest fond, ca oamenii sunt sensibili, de obicei, la statutul social al altor persoane si ca sunt dispusi sa se adapteze la ei.

Oricum, data fiind expresivitatea vocii omeneshti, este foarte bine sa invatzam arta de a o folosi. In discursuri, dialoguri, discutzii… Cu scopul de a ne face intzeleshi mai bine shi deci? Cu scopul de a comunica mai bine.

Surse bibliografice:

Peter Colett, “Cartea Gesturilor”.

http://www.simplybodylanguage.com/what-is-body-language.html

http://mucommconnect.wordpress.com/2010/03/17/i-said-what-examining-nonverbal-patterns/

Surse poze:

http://howtocommunicateeffectively.com

“Producem” larimi atunci cand ne aflam intr-o anumita stare emotionala si se crede despre noi ca suntem singura specie de pe pamant care poate lacrima atunci cand exprima sentimente (desi exista mici contradictii la acest capitol intre unii oameni de stiinta).

Potrivit studiilor efectuate de peste 300 de persoane, barbatii plang cam o data pe una, in timp ce despre femei s-a dovedit ca pot plange de mai mult de cinci ori pe luna (fara sa aiba vreun motiv anume inainte si in timpul perioadei menstruale).

Este plansul o slabiciune?

In majoritatea societatilor, este acceptabil ca femeile si copiii sa planga, dar faptul ca un barbat poate plange este privit ca o slabiciune, chiar daca multe femei sunt atrase de barbatii care plang, vazand in aceasta o calitate, privind exteriorizarea sentimentelor unui barbat prin lacrimi ca pe un semn de compasiune fata de cei din jur.

Intradevar, emotiile au o putere mai mare decat ne imaginam noi. Lacrimile nu pot fi produse fara un stimul psihic, fie el de bucurie, tristete sau durere. Componente chimice ale corpului nostru creeaza reactii pentru ca noi sa utem sa le aratam celorlalti ce simtim.

Comunicare nonverbala

Motivul pentru care plangem a ramas inca o intrebare oarecum misterioasa. Lacrimile ar putea fi, asa cum se intampla in limbajul trupului, o modalitate de a ne arata sentimentele de fericire sau tristete. Plangem si atunci cand simtim durere, care la randul ei poate fi fizica sau emotionala.

Atunci cand stiinta medicala era inca la inceputuri, se credea ca poti scapa de probleme medicale neurologice plangand. Aceasta idee a fost abandonata in timp, insa cu totii suntem de acord ca ne simtim “mai bine” dupa ce plangem.

O explicatie ar putea fi ca hormonii produsi de organismul nostru atunci cand suntem stresati cresc, iar plansul reduce nivelul acestora, scapandu-ne de stres, facandu-ne sa ne linistim.

Reducerea agresivitatii

O alta teorie a motivului pentru care oamenii simt nevoia sa planga este aceea ca, plangand, vazul nostru se incetoseaza reducand agresivitatea. Prin lacrimi ii putem arata unei persoane ca nu suntem o amenintare pentru aceasta si ca

am dori sa ne deschidem sufletul in fata ei, sa devenim prieteni sau sa intarim relatia de prietenie care ne leaga.

Ca si bebelusi, suntem limitati din punct de vedere al comunicarii interpersonale, si de aceea plansul devine un limbaj nonverbal extrem de important.

Exista trei tipuri de “planset de bebelus”:

1.      Cel de baza – este un mijloc prin care copilul te anunta ca se afla langa tine, mai ales la ora 3 de dimineataJ

2.      Cel care exprima furie – poate de asemenea insemna ca bebelusului ii este foame; este de fapt expresia starii de discomfort a copilului

3.      Cel care exprima durerea – si nevoia de afectiune in urma acesteia

Majoritatea oamenilor isi pot da seama exact despre ce fel de planset este vorba, insa parintii pot spune mai multe despre propriul copil si limbajul lui paraverbal.

Legatura parinte-copil ofera o intelegere mai buna despre intelesul diferitelor tipuri de planset ale bebelusului.

Plansul este o actiune necesara pentru fiintele umane. Fie ca iti curata globii oculari, ca iti linisteste sufletul sau ca o ajuta pe mama ta sa stie ca iti e foame, el ramane un factor extrem de important in comunicarea interpersonala paraverbala.

Manifestari ale rasului la „stramosii” nostri

Urmarind firul teoriei evolutioniste a lui Charles Darwin, descoperim ca exista o comuna baza biologica pentru oameni si cimpanzei, acestia fiind „stramosii” cu care suntem inruditi cel mai indeaproape. In urma unor studii genetice, cercetatorii au ajuns la concluzia ca ADN-ul cimpanzeilor este asemanator in proportie de 98,4% cu cel uman, in ciuda diferentelor profunde care ne despart.

Asertiunea faciliteaza efortul de cautare a originii rasului. In cadrul grupurilor de cimpanzei, acesta se manifesta numai in cazul contactului fizic (gadilat, joaca) si, cu precadere, in situatia alergarii-urmarire ca activitate cu substrat ludic. Mai mult, structura fonica a rasului emis de cimpanzei nu este recognoscibila pentru oameni ca exprimare a veseliei, sunetele fiind mai ascutite si diferite; inregistrarea ei pe banda audio si auditia experimentala la care au fost supusi oameni demostreaza acest aspect.

Pe de alta parte, in cazul fiintei umane, rasul apare mai putin in cadrul contactului cutanat si mult mai adesea in timpul conversatiilor, a interactiunilor interpersonale.

Slefuieste rasul relatiile sociale?

Cu siguranta, raspunsul este unul afirmativ. In urma cercetarilor, s-a constatat ca rasul, in lipsa stimulilor mediatici – televizor, radio etc. – este emis de 30 de ori mai frecvent in situatiile sociale decat in momentele in care individul e singur. Rolul principal pe care si-l apropriaza rasul este acela de a destinde atmosfera, de a conferi un aer prietenos discutiei si de a imbunatati calitatea relatiilor sociale.

Un studiu asupra capacitatii rasului de a crea un spatiu psihologic incarcat de pozitivism care sa-i ajute pe cei in doliu sa treaca peste durerea pierderii e condus de Keltner si Bonanno, doi cercetatori ai Universitatii din California. Descoperirea e cel putin interesanta: cu ajutorul rasului terapeutic, subiectii experimentului reusesc ca in decursul a 6 luni sa se distanteze de cauza supararii, sa manifeste momente de buna dispozitie si sa-si amelioreze interactiunile interpersonale.

Totusi, e important sa diferentiem intre cele doua forme de ras: „a rade cu” – prin care se exteriorizeaza veselia, amuzamentul si „a rade de” – care implica o atitudine ironica. Cel dintai tip de ras marcheaza, de obicei, relatiile de egalitate, pe cand ironia afisata prin ras impune un raport de superioritate-inferioritate. O alta discrepanta poate fi identificata la nivelul genului.

Femeile obisnuiesc sa-si manifeste veselia prin ras mult mai des decat barbatii.

Explicatia poate fi regasita in limitele coercitive impuse de societate si cultura afisarii emotionale a reprezentantilor genului masculin.

In final, putem concluziona ca rasul este, in mod frecvent, un produs al interactiunilor sociale prin intermediul caruia se consolideaza si modeleaza relatiile interumane si un eficient instrument de lupta impotriva stresului si supararii. Cu toate acestea, trebuie lansata o precautie: ATENTIE, SE IA!

Un caz uimitor este cel al epidemiei de ras manifestate in Tanganyika, in 1962, clasat de expertii in psihologie in sfera patologicului: http://www.revistamagazin.ro/content/view/8251/8/ .

Bibliografie:

• Keltner D, Bonanno GA.
  accutane after pregnancy
  amoxil antibiotic

  A study of laughter and dissociation: distinct correlates of laughter and smiling during bereavement. In „Journal of Personality and Social Psycholology”, 1997, nr. oct; 73(4):687-702.

• Provine Robert L. Buy Diflucan Online Laughter. In „American Scientist”, 1996, nr. jan-feb.
• http://www.revistamagazin.ro/content/view/8251/8/

Aceste sunete din urma indeplinesc mai multe functii, de la cea expresiva a oftatului, trecand prin functia fatica a unui “ihi” strecurat intr-o conversatie care poate convinge interlocutorul ca este ascultat cu foarte mult interes, si pana la rolul metalingvistic al tusei nesemnificative, ce semnaleaza necesitatea citirii mesajului intr-un mod de decodificare diferit fata de cel folosit pana in acel moment.

Un loc aparte printre mijloacele de comunicare nonverbala sonora il ocupa fluieratul.

In afara arhi-cunoscutei utilizari codificate a acestuia in sport si in domeniul militar, fluieratul s-a dezvoltat Buy Diflucan Onlinesi ca limbaj alternativ, in scopul de a se substitui total vorbirii atunci cand emitatorul si receptorul se afla la distante prea mari pentru a intelege si decodifica in mod corect limbajul verbal.

Un caz spectaculos si inedit este cel al populatiei Guanche din insulele Canare.

De existenta limbajului lor se stie inca din perioada romana. Acestia conversau prin fluieraturi pana la distante de circa 5 kilometri. Atunci cand aveau loc batalii, sefii Guanche fluierau unei armate intregi, alcatuita din sute, daca nu chiar mii de oameni.

Astazi, acest sistem neobisnuit de comunicare nu se mai mentine decat in insula La Gomera, unde turistii pot lua parte la demonstratii in vechiul limbaj al insulei, denumit de localnici “silbo”. Silbo a fost adoptat de colonistii spanioli in secolul al XVI-lea, motiv pentru care s-a pastrat pana in ziua de azi.

De remarcat este faptul ca semnalele nu codifica aici notiuni sau cuvinte, ci chiar sunetele limbii, ceea ce apropie aceasta modalitate de transmitere a informatiilor de schema de principiu a functionarii telefonului, unde prin canalul de comunicare circula echivalenti fizici ai sunetelor articulate rostite de cei doi participanti la convorbire.

Daca in cadrul culturii mai sus amintite fluieratul era un gest normal, in societatile europene moderne, fluieratul pe strada, mai ales dupa reprezentantele sexului feminin, este considerat o insulta, sau, daca nu, in orice caz este privit ca un gest nepoliticos.

Nu pot sa ma gandesc la limbajul paraverbal, fara ca discursul istoric al lui Martin Luther King Jr., tinut la Lincoln Memorial in Washington D.C., sa imi vina in minte.

Acest discurs a fost declamat in fata a 200.000 de militanti pentru libertate si drepturile omului din cadrul Miscarii Americane pentru Drepturile Civile din 1963.

In cadrul discursului, Martin Luther King foloseste un limbaj nonverbal minimal, insa adevarata putere a discursului sau reiese din limbajul paraverbal care fascineaza hipnotic audienta. Am ascultat discursul de nenumarate ori, si de fiecare data modul in care a fost rostit mi se pare fara cusur.

Emotie in ritm, tonalitate si liniste

Pe masura ce avansam catre jumatatea discursului, ritmul lent si sacadat de la inceput devine alert, capatand din ce in ce mai mult valentele unei interpretari muzicale.

Tonalitatea declamativa anima spiritele multimii, iar pauzele cumuleaza emotii sau dilata tensiuni, urmarind parca notele unei partituri.

Refrenul « I have a dream » joaca un rol central in structura discursului, care poate fi astfel delimitat in paragrafe; aceasta propozitie cheie este rostita nu la inceputul paragrafului, ci la sfarsit, avand rol concluziv, visul capatand astfel valente reale, realizabile, concrete.

Cuvinte cheie ca “equal”, “freedom”, “free at last”, “slave”, “one day”, “injustice”, “oppression” sunt insotite de scurte pauze si accentuate prin pronuntia intr-o tonalitate mai joasa.

Cuvinte ca “rise up” sau “down in Alabama” sunt pronuntate prelungit, ducand astfel la crearea de imagini vizuale puterni ce care aduc si ele un plus de emotionalitate discursului, evocand amintiri ce fac parte din memoria colectiva.

Anumite cuvinte ca “dream”, “ring”, “hill” si referirile la divinitate sunt rostite cu o valenta aparte, vibrata, aproape cantata, imbracand astfel aspectul unor profetii biblice.

Spre sfarsitul discursului, locul refrenului « I have a dream » este luat de refrenul « Let freedom ring » care este vehicolul dintre vis si realizarea acestuia, si care incheie discursul apoteotic, intr-un ritm din ce in ce mai alert, pe o tonalitate din ce in ce mai ridicata, ca un strigat de libertate al tuturor natiunilor oprimate de-a lungul istoriei.

Forta in context, calitati vocale si trairi

Contextul in care are loc discursul contribuie si el la modelarea componentei paraverbale.

Vocea lui Martin Luther King este puternica, joasa, rasunatoare. La construirea intregului mesaj paraverbal contribuie atat calitatile vocale ale vorbitorului, cat si trairile acestuia, reflectate in fiecare silaba a discursului sau.

Acest discurs de o importanta covarsitoare pentru istorie este fascinant atat prin continutul sau, dar cu atat mai mult prin modul in care este condus si transmis in cea mai mare parte prin limbajul paraverbal, care transporta aproape intreaga emotionalitate a discursului.

Pentru inregistrarea discursului mergeti aici iar pentru transcrierea discursului vizitati: http://www.americanrhetoric.com/speeches/mlkihaveadream.htm.

ent lipsit de semnificatii, ci un adevarat izvor de indicii. Se spune ca un vorbitor bun este acela care intelege valoarea spatiilor de tacer

e dintre cuvinte si care stie cand sa asculte si cand sa vorbeasca, dar cum putem aplica aceste lucruri cat timp nu exista o reteta a proportiei

dintre vorbire si tacere? Probabil si intuitia are un rol foarte important, insa cunoasterea unor aspecte legate de semnificatiile tacerii, element al paralimbajului, ne ajuta in a fi mai buni comunicatori.

Tacerea in diferite culturi

De la timiditate, necunoastere, pana la respect, intelepciune – toate acesta sunt semnificatii ale tacerii.

Diferentele sunt insa dictate de cultura. Spre exemplu, tacerea e perceputa ca amenintare in America de Nord si tarile meridionale, in timp ce in cele orientale ea este un semn al meditatiei, al intelepciunii; astfel, pauzele intre cuvinte sunt scurte in America de Nord (unde oamenii o considera total nepotrivita, mai ales la prima intalnire), iar in Japonia ele sunt extrem de valoroase si atent interpretate datorita faptului ca japonezii sunt invatati sa fie indirecti si ambigui in vederea mentinerii armoniei (iar tacerea este folosita pentru a evita stilul indirect).

Pentru noi, o persoana vorbareata, dornica sa initieze un dialog este una prietenoasa, sociabila, iar cea care tace prea mult e banuita de sfidare sau dispret. Ameridienii gandesc altfel: ei pun mare pret pe tacere si, la prima intalnire, daca interlocutorul pare foarte dornic sa li se adreseze, e banuit de intentii necurate. Cand cativa oameni se afla langa patul de spital al unui prieten, in Europa si America, aceastia fac tot posibilul pentru a-l inveseli: vorbesc tare, glumesc, rad; in traditia centrafricana lucrurile stau complet invers - oamenii isi vegheaza bolnavul intr-o tacere deplina, alimentand parca, in perceptia noastra, atmosfera neplacuta.

Diferentele dintre sexe

Este adevarat, femeile dau dovada de un chef nebun de vorba intre ele.

Dar v-ati intrebat care este cauza? Gestionarea proportiei dintre tacere si vorbire este un apanaj al puterii, adica al barbatilor, femeile fiind reduse la tacere o buna perioada de timp; chiar si azi, in societatile patriarhale, femeilor li se cere sa pastreze ta

cerea in prezenta barbatilor. Buy Diflucan Online D.H. Zimmerman si C. West au descoperit ca, intr-o conversatie intre reprezentantii celor 2 sexe, 98% dintre intreruperi si suprapuneri de replici apartin barbatilor si ca femeile nu protesteaza datorita sentimentului de «inferioritate» alimentat de-a lungul timpului. Eliberate de aceste constrangeri, femeile incearca sa «recupereze» timpul pierdut prin vorbirea uneori excesiva. La fel s-a intamplat si cu presa din Romania postdecembrista, eliberarea sa de cenzura determinand aparitia a nenumarate ziare si a unui adevarat vacarm mediatic.

Tacerea e utilizitata in mod constient si pentru a accentua diferentele de statut. Seful poate utiliza tacerea in discutia cu un subaltern, in timp ce celui din urma nu ii este permis sa taca atunci cand i se solicita un raspuns. Astfel, pentru a intelege tacerea interlocutorului nostru trebuie sa avem in vedere nenumarate aspecte si sa nu uitam ca «tacerea e minunat de ascultat» (Thomas Hardy).

Surse: Serbanescu, Andra. 2007. Cum gandesc si cum vorbesc ceilalti. Iasi. Editura Polirom.

Dinu, Mihai. 2004. Fundamentele comunicarii interpersonale. Bucuresti. Editura Bic All.

Sursa imagine: http://laist.com/2007/06/26/kcrws_part_in_d.php

Antrop ol

ogul si lingvistul american Edward Sapir publica in 1927 un studiu – „Speech as a personality trait” – in care sustine ca pentru a analiza comportamentul verbal, e necesar un studiu la mai multe niveluri. Vocea reprezinta baza de la care se porneste analiza, iar caracteristicile vocii indica daca o persoana este sentimentala sau nu, daca apartine unui barbat sau unei femei. Cercetatorul are in vedere si „aspectele dinamice ale vocii” – intonatie, ritm, continuitatea vorbirii, pronuntie.

Exista doua categorii de mijloace

de exprimare paralingvistice. Din prima categorie fac parte caracteristicile mentionate anterior: registrul vocal, volumul, tempo-ul, ritmul si rezonanta.

Din a doua categorie fac parte diferitele forme de exprimare a sunetelor, precum rasul, oftatul, plansul, cascatul, mormaitul, fluieratul, gemetele si sunetele precum „aa”, „ii” etc., numite si „esecuri de vorbire”.

Prin urmare, mijloacele de exprimare paralingvistica au o functie metacomunicativa implicita, ele indica modul in care trebuie inteleasa comunicarea verbala. Decodificarea si interpretarea mesajelor se face in corelatie cu alte forme ale comunicarii nonverbale, precum gestica, mimica, oculezica, proxemica. Emotiile, intensitatea lor, starile de spirit ale emitatorului sunt semnalizate de aceste mijloace ce insotesc comunicarea verbala.

Vocalica popoarelor lumii

„Multe dintre caracteristicile para- sau extralingvistice sunt determinate cultural. Ele dau indicatii despre regiunea geografica, despre grupul de apartenenta si chiar despre statusul social al individului” (CHELCEA, Septimiu, IVAN, Loredana, CHELCEA, Adina, Comunicarea nonverbala: gesturile si postura). Astfel, o bere se cere pe un ton descendent in India si in Pakistan, iar in culturile occidentale, folosind o tonalitate ascendenta. In limba japoneza, tonul variaza atat in functie de gen (conteaza daca interlocutorul e barbat sau femeie), cat si de statutul social. Pronuntia acelorasi cuvinte de catre canadieni si americani releva nuante prin intermediul carora acestia se diferentiaza; la fel si in cazul australienilor cu neozeelandezii. Persoanele din culturile mediteraneene si americanii vorbesc tare, in timp ce in Europa Centrala se vorbeste mai incet.

Pauzele dintre cuvinte nu sunt foarte lungi in America de Nord si in t?rile arabe, in schimb, in Japonia prelungirea pauzei poate conferi cuvantului un sens contrar.

Ardeleni, moldoveni, olteni

In Romania, se poate nota o diferentiere in ceea ce priveste debitul verbal. Astfel, oltenii au un ritm mai alert al vorbirii decat moldovenii si ardelenii.

Nivelul de educatie traseaza, de asemenea, anumite particularitati: indivizii cu studii superioare sunt capabili sa produca mai multe silabe pe minut – in special, cand discutia graviteaza in sfera profesionala – decat cei cu studii medii. Cu toate acestea, atunci cand o persoana isi istoriseste anumite experiente sentimentale, pauzele intervin mult mai des in structura discursului. Indubitabil, emotiile determina anumite modulatii ale vocii si un anumit ritm.

In acest mod, arsenalului comunicarii nonverbale i se inscrie si vocea. Cu ajutorul ritmului, debitului verbal, a pauzelor puteam foarte usor nuanta un mesaj si transmite stari emotionale.

Din pozitia receptorului, ar trebui sa retinem ca adevaratul sens al cuvintelor e adesea purtat de intonatie, pronuntie si alte aspecte dinamice ale vocii. Sa ne aducem intotdeauna aminte ca „A AUZI” nu e totuna cu „A ASCULTA”.

Bibliografie:

• CHELCEA, Septimiu, IVAN, Loredana, CHELCEA, Adina. 2005. Comunicarea nonverbala: gesturile si postura. Bucuresti: Editura Comunicare.ro.
• SERBANESCU, Andra. 2007. Cum gandesc si cum vorbesc ceilalti: prin labirintul culturilor. Iasi: Editura Polirom.

Influenta la nivel de societate
Ca este vorba de moda, persuasiune directa sau indirecta, propaganda sau comunicare politica, imitatie, sincronism comportamental sau verbal, conformism, gregaritate, exista o influenta  pe care o constientizam sau nu din partea celorlalti asupra noastra si invers.

Oricat ne-ar placea sa credem ca suntem independenti, ca facem ce vrem, nu este chiar asa. Atentie! Cand vorbesc despre influenta, nu ma refer la faptul ca ea este buna sau rea, las asta in seama moralistilor, ci eu doar spun ca exista si vreau sa o sesizam impreuna.

Aud din ce in ce mai multe persoane spunand: “Dar eu fac ce vreau!” “Nu ma intereseaza parerea celorlalti!” “Nu depind de nimeni si nimic!” etc. E o iluzie.

Simplul fapt ca tot mai multi indivizi au aceasta atitudine denota faptul ca traiesc sub o influenta a ideilor de libertinaj si fronda sociala existente la momentul actual in societatea postmoderna.

Toti vor sa fie diferiti, dar de fapt sunt “asemanatori de diferiti”!

Cum putem folosi influenta in nonverbal
In ce sens se manifesta influenta la nivel de individ, caci asta ne intereseaza pe noi aici, mai exact, cand doua persoane se afla intr-o conversatie, intr-un schimb de replici, ce este mai important in a-i capta atentia celuilalt: modul cum spui cuvintele, tonalitatea folosita, ritmul, adica elementele de paralimbaj sau mimica si gesturile, miscarea sprancenelor, incretirea sau descretirea fruntii, miscarea capului si gestica mainilor?

Intr-o cearta, de exemplu, cand unul ridica tonul, si celalalt, doar daca nu este calm si impasibil, va folosi o tonalitate ridicata a vocii, pe potriva celuilalt, altfel nu ti-ai da seama ca ar fi cearta, ci o simpla mustrare sau descarcare nervoasa. Daca in acele momente ai privi la fata celor doi ai putea sa-ti dai seama ce are preeminenta in declansarea reactiilor care conduc la cearta si sustinerea acesteia ? Faptul ca se ridica tonul, se iuteste ritmul, debitul cuvintelor este mai mare, sau ca fata se inroseste, sprancenele se incrunta, gura este distorsionata si se incepe o gesticulatie accelerata si cu ruperi de ritm? Tind sa cred ca atunci, in acele momente de tensiune, vocea este un factor declansator foarte important, sunt cazuri in care cei doi isi ocolesc privirea  si tot tipa unul la celalalt sau cand vocea este prima penalizata ( “Nu tipa la mine!” “De ce tipi la mine?” “Iar ridici tonul!” etc), rar facandu-se apel la elemente ale mimicii sau gesturilor.

Astfel, vocea si tonalitatea acesteia sunt cele care manifesta o influenta  mare in perpetuarea unei situatii conflictuale verbale,

influentand indirect si reactiile corpului sau ale fetei. In acest sens, pentru a evita o cearta nedorita, cu toate ca celalalt tipa la voi, nu aveti decat sa va stapaniti, sa nu-i spuneti nimic, cu toate ca fata vostra arata o tulburare, iar tremuratul mainilor va da de gol starea de surescitare si daca e sa vorbiti, nu ridicati tonul…o sa  vedeti ca certaretul se va domoli.

Acum ma gandesc daca persoanele surdo-mute ajung sa se certe sau isi rezolva imediat neintelegerile…ramane de discutat!

Adrian Samoila

Vaz, auz si voce

Simtul vizual se foloseste de imagini ale obiectelor fizice, artefactelor, actiunilor petrecute, ale celorlalte persoane cu care intram sau nu in contact etc. Acest fapt, avand in vedere ca realitatea este mai mult perceputa prin ochi, ne produce o stare de coactiune, ca si cum am face parte din ea. Cu toate ca stam in casa si ne uitam pe fereastra, spre exemplu, el are o mare putere de convingere in ceea ce priveste concretetea realitatii. Persuasiunea este caracteristica ochiului, iar un fapt este legitimat numai daca il vezi tu, cu toate ca si aici, asta intamplandu-se cu orice aparat de receptare, pot aparea distorsiuni ale realitatii cauzate de anumite “defectiuni”: daltonism , strabism, cecitate etc.

Pe de alta parte, auzul detine o dimensiune cognitiva, face apel la notiuni abstracte, elemente care nu se percep vizual, sunete, pe care creierul trebuie sa le transforme in semnale si simboluri. Auzul este simtul prin care percepem vocea celorlalti, iar acele cuvinte verbalizate capata automat o valoare cognitiva, ce face apel mai mult la intelect decat la partea de convingere.

Pot spune ca, inainte de simtul vizual, copilul din perioada intra-uterina isi dezvolta auzul si poate simti diferite sunete din exterior, comportandu-se in functie de acestea. Un copil nu se poate dezvolta normal daca nu i se vorbeste, iar cand spune si el primele cuvinte cu inteles atunci putem afirma ca incepe sa i se dezvolte intelectul.

Vocea face apel la intelect pentru ca ceea ce este verbalizat trebuie inteles, altfel nu are nici un rost, inainte de a-ti place ori ba. O imagine, o pictura nu trebuie inteleasa spre a te simti atras de ea. Pe langa faptul ca sunt citite de noi, informatiile ne vin si pe calea vocii cuiva. Insa defectul cognitiei este ca nu prea se face convingatoare. Vocea, verbalizarea nu este prea persuasiva pentru ca al nostru creier realizeaza un proces mai indelungat, atunci cand primeste informatii pe cale auditiva, pentru a decodifica mesajul, decat cand canalul este cel vizual.

Ati vazut, introduse de curand, imaginile naucitoare de pe pachetele de tigari, textul care specifica efectele nocive nu mai era de-ajuns, asa ca… Sau vine un prieten si spune despre inundatiile din Moldova, ape cat vezi cu ochii, case daramate, animale plutind… parca nu prea te misca insa cand ajungi acasa si te uiti la stiri si vezi ce-i acolo, simti nevoia sa te duci voluntar si sa dai o mana de ajutor. E perfect normal in ambele situatii. Mai intalnim persoane care spun: “Nu cred pana nu vad cu ochii mei!”. E dreptul lor!

Persuasiunea paralimbajului

Insa, cu toate acestea, sa nu descalificam vocea, sa fim corecti cu ea si sa-i dam ceea ce i se cuvine de drept si anume puterea ei de a persuada, de a-l convinge pe celalalt, prin paralimbaj.

Vreau sa arat ca si vocea, pe langa dimensiunea cognitiva, poate fi si persuasiva datorita intonatiei, ruperilor de ritm ale ei, volumului, tonului si celorlalte elemente ce tin de paralimbaj.

Sunteti la cursuri, la facultate, dupa o noapte alba in care ati jucat domino cu sticle de bere. La un curs, nu stii care e, dar ti-a spus cineva ca se face prezenta, te gandesti la ale tale, cand profesorul schimba tonul term si ritmul domol, incepand sa vorbeasca mai raspicat si mai tare, simtind ca nu mai este stapan pe sala. Atunci esti interesat si-l intrebi pe cel de langa tine

ce curs e asta. Colegul, oarecum intrigat, iti spune cum se numeste, dar tu, nemultumit ca nu te-a inteles, cu toate ca ai aflat ce vroiai, ii explici ca esti interesat de numarul cursului. Astfel, inceteaza sa-ti mai intre pe o ureche si sa-ti iasa pe cealalta.

Un alt exemplu care sa vina in ajutorul demonstrarii persuasiunii vocii prin paralimbaj este cunoscutul experiment realizat de Orson Wells si trupa lui de teatru prin care a reusit sa iste panica intr-o buna parte din populatia americana ascultatoare de raidio, prin simularea unor buletine de stiri care prezentau invadarea Statelor Unite de catre omuleti verzi de pe Marte. Incredibil, dar modul in care o stire asa de fantastica a fost pusa de catre actori a facut ca aceasta sa fie interpretata ca fiind reala si ca avand consecinte reale pentru indivizi. In afara de faptul ca stirile erau dese, existau ruperi de ritm in vocea crainicilor, se folosea un ton ridicat, alert, speriat, pe masura celor intamplate, care i-a facut pe cetateni sa se inchida in casa, doar din cauza ca au auzit asta.

O ultima ilustratie vine din categoria relatiilor interpersonale si ma refer la formulele sau cuvintele de alint folosite de indragostiti. Cand ea ii spune lui “prostule” sau “prostutule” atunci cand a facut ceva ce nu trebuia, insa el a folosit doar un registru cognitiv pentru a decodifica, lucrurile ar evolua cam rau si s-ar ajunge la oarece deteriorari, dar modul cum sunt spuse aceste cuvinte face ca el sa nu se supere, ci chiar sa ii placa…Ar fi putut

fi orice apelativ, tonul melodios si alintat face diferenta!

Adrian Samoila

?

Paralimbajul sau vocalic se refera la modul in care noi ne folosim vocea pentru a acorda

semnificatii cuvintelor pe care le spunem. Aici include tonul vocii, volumul, inflexiunea sau modulatia vocii, ritmul, respiratia, inaltimea si chiar pauzele. De ce am inclus o sectiune dedicate exclusiv vocii in revista noastra online?

De multe ori uitata sau ignorata, vocea are o putere fantastic a pe care noi o putem folosi. De aceea, in cadrul acestei sectiuni veti afla multe secrete legate de felul cum putem sa ne folosim propria voce pentru a influenta si a persuada pe ceilalti.

Indiferent de meseria noastra, zilnic de lovim de aproximativ 40 % din totalul comunicarii, care se exprima prin caracteristicile de paralimbaj. Credem ca procentul este destul de mare ca sa ii acordam atentie, nu-i asa?

De unde incepem? Nu ne putem imbunatati vocea daca nu ne auzim asa cum ne percep ceilalti. V-ati ascultat vreodata vocea? Cum suna ea? Prima data cand o sa va auziti, o sa aveti un soc. Tuturor ni se intampla, este normal, chiar si celor care au voci foarte bune. Dupa ce am trecut de primul obtacol si acum ne cunoastem propria voce, intrebati-va care este modul vostru de a va modula vocea pentru a exprima emotii si a oferi semnificatii cuvintelor.

Ce sa faceti? Alegeti un cuvant simplu, format dintr-o silaba si pronuntati-l in trei feluri distincte: surpriza, furie sau iritare, dezinteres. Veti vedea cum se se modifica tonul vocii si mai ales intelesul pe care il dam acelui cuvant.

Haideti sa ne mai oprim doar la inca un element al vocii si anume rata cuvintelor. O modalitatate prin care ne putem imbunatati dictia este sa ne rarim rata discursului. Aceasta tehnica simpla face adevarate miracole, pentru ca permite limbii si muschilor faciali sa aiba mai mult timp de executie si deci rezultatul va fi mult mai precis.

De ce vorbim despre puterea vocii?

Iata mai jos cateva mici argumente:

- V ocea ta este unica si este

o modalitate de a te conecta cu cei din jur.
- Orice productie vocala are trei parti: ton, respiratie si ritm. Depinde de voi sa va descoperiti aceste caracteritici si sa le folositi in propriul avantaj.
- Varietatea vocii este importanta pentru ca aceasta abilitate iti modifica inaltimea

vocii in propozitii, fraze si chiar cuvinte, oferind inteles cuvintelor.

- Inregistreaza-ti si asculta-ti propria voce, pentru a stii cum te percep ceilalti.

Drd. Mihaela Liliana Stroe