Cu totii vorbim despre aproape orice, lucruri grave, chestiuni simple, suntem critici literari sau de arta, comentam filmele, laudam sau denigram sportivii, ne « jucam » pe scena politica, suntem actori sociali constienti sau semiconstienti.

Dar, pana la un anumit moment dat, pana cand este vorba de dragoste, de iubire, de sentimentul erotic, si, mai ales, cand este vorba de al nostru sentiment. Gasim greu cuvinte sa spunem, chiar si subiectivi fiind, ce este dragostea si, in special, cum si cand apare aceasta. Cand te pune, sa spunem, nenorocul sa intrebi pe cineva, din pura curiozitate sau ironica malitiozitate, cum s-a intamplat « minunea », are impresia ca ceva ai tu de gand, e ceva in spatele curiozitatii tale, nu intrebi tu asa nitam-nisam. Are impresia ca e un lucru atat de vizibil, incat, ori e la mintea oricui (si ce e atat de peremptoriu, de ce sa mai fie explicat), ori nu ai ce face si te frige nevoia de vreo gluma.

Dar (bata-l vina, ca mereu exista unul) lucrurile si fenomenele evidente nu sunt chiar atat de simple pe cat par. Dragostea, iubirea, indragostirea sunt, as putea sa spun, complexe erotico-fiziologico-sentimentalo-emotionalo- etc destul de greu explicabile, ce au ramas, chiar pana acum, foarte rar analizate si explicate stiintific, cu toate ca fac obiectul si subiectul atator veacuri de…poezie. Doar filosofia ce se mai incumeta, in inconstienta ei patrunzatoare, sa intre in tainele dragostei.

Se spune ca dragostea este unul dintre cele mai specifice si des intalnite sentimente umane, vorba aceea, d-aia exista sase miliarde (multi, putini) de oameni pe Terra. Glumesc ! Si atunci !? De ce putin studiat, si asa de mult adulat ? De ce nu exista instrumentele necesare descifrarii ei ? Ce pot sa spun este ca dragostea ramane inca un motiv mistic, misterios, fara definitii, fara un inceput clar si un sfarsit evident. Dar oare se cade sa fie obiectivizata, pentru ca, spun multi, dragostea trebuie traita, simtita, nu privita prin lupe si obiective atent alese, si intoarsa pe toate fetele. Insa unii nu se astampara !

Sunt de parere ca manifestarea si comportamentul persoanelor indragostite sunt revelatoare pentru intelegerea unui fenomen atat de complex. Si aici intra in discutie componenta importnata ce tine de acea dinamica a nonverbalului.

Cand vorbim de indragostire, asa cum spune Ortega y Gasset, “ la inceputurile ei, nu e nimic mai mult decat asta: atentie anormal fixata asupra altei personae. Daca aceasta stie sa-si foloseasca situatia privilegiata si alimenteaza in mod ingenios atentia respectiva, restul se va produce printr-un mecanism inevitabil.  Cu fiecare zi se va gasi si mai in avans fata de linia celorlalti, a indiferentilor, cu fiecare zi va disloca un spatiu si mai mare in sufletul atent. Acesta se va simti tot mai incapabil de a nu-i mai acorda atentie celui privilegiat.” (Studii despre iubire) Ei !, sa nu va inghesuiti acum spre librarii, lucrurile nu sunt chiar asa de simple. Sper ca nu va ganditi la atentie ca la niste ochi holbati, un gat intins in fata, maini tremurande ca de adolescent dornic de afirmare erotica. Atentia inspirata se recunoaste incepand cu flirtul, cum strangi mana persoanei, care sunt primele cuvinte si cum sunt rostite acestea, cum faci sa-i prinzi privirea fara a fi prea insistent, cum nu-i invadezi spatiul, cum tii pasul cu aceasta.

Nu totul tine de fizic sau sarm, conteaza si modul in care ii dai de inteles celuilalt ca te intereseaza si ca nu-i acorzi doar o atentie din politete sau curtoazie. Aspectele minore de genul paralimbajului sau expresiei faciale ce se manifesta in timpul statuarii primei impresii fac ca « misterul » indragostirii sa capete o oarecare « atroce » dezvaluire. Dar, bineinteles, dragostea presupune mult mai multe. Daca este sa fim rigurosi, asa cum se cade, ar trebui sa facem niste precizari pe care am sa le utilizez in articolele urmatoare, aici nefiind destul spatiu. Ma refer la o serie de emotii si sentimente conexe iubirii, dar care nu presupun iubire : dorinta, curiozitate, obstinatie, manie, fictiune sentimentala sincera etc.

Indragostirea este activa, este pro cineva, este interesata, unii ar spune si interesanta., “iubirea e, asadar, prin insasi esenta ei, alegere. Si cum ea germineaza din centrul personal, din profunzimea sufleteasca, principiile selective care decid in privinta ei sunt in acelasi timp preferintele cele mai intinse si mai tainice care ne alcatuiesc caracterul individual.” ( idem)

Intre cei doi indragostiti mereu vor exista energii, latente sau manifeste. Vor fi mai agitati ca ceilalti, mereu dornici sa se iubeasca, vor incerca sa se sarute din priviri, se cauta unul pe celalalt, se vor gasi intr-un sincronism comportamental perpetuu, unele cupluri chiar se imbraca asemanator. Si toate aceste comportamente au rolul lor benefic de a creste, augmenta si mai mult sentimentul complex al iubirii. Atunci cand celalalt nu-ti raspunde cu aceeasi intensitate, incepi sa te gandesti la ce s-a putut intampla, deja ea/el a disparut din centrul atentiei tale, astfel pierzandu-se putin din puterea dragostei voastre.

Modul de a fi…, de a te comporta, de a te dedica, face sa te indragostesti.

Pt iubita mea, Ana.

“De ce taci? Nu ma mai iubesti?”

Daca esti baiat si ti s-a intamplat asta, atunci probabil ca intelegi. Vrei sa ramai impreuna doar cu gandurile tale, sa te gandesti bine la ce vei face in continuare. Totusi, esti asaltat de artileria intrebarilor fetei: “De ce nu vorbesti cu mine? De ce nu vrei sa imi spui ce te necajeste? Ma consideri grasa? Ce-ai zice sa luam diseara masa impreuna cu mama mea?”. O fata are nevoie sa vorbeasca. Asa se simte mai bine. Are nevoie sa tipe uneori, sa spuna tot ce are pe suflet. Apoi, totul va fi mult mai bine. Cel putin pentru ea.

Problemele apar cu adevarat atunci cand unul dintre parteneri(de cele mai multe ori, fata) simte ca ofera in acea relatie mai mult decat primeste. Se acumuleaza frustrari, se aduna resentimente, pana cand totul se transforma intr-o bomba cu ceas. Si totul devine ca intr-un film despre inchisorile din Brazilia de pe vremuri. In care detinutii forteaza-forteaza, pana cand reusesc sa transforme totul intr-o adevarata revolta. Apar victime, apar regrete ulterioare si apar noi moduri de a privi vechea relatie. E firul rupt si legat la loc. Cu o evidenta urma, insa.

Sigur ca si baiatul se poate simti neglijat. Sigur ca nu intotdeauna lucrurile arata in acest mod. Insa, ce trebuie sa invatam din aceasta carte(e un adevarat curs de terapie de cuplu) este ca lucrurile sunt mult mai simple in esenta. Le complicam in mod inutil, transformam relatia intr-un adevarat camp de lupta. Si apoi ne intrebam cine a taiat copacii. Asta in timp ce camioanele noastre au motorul pornit si sunt pline de lemne.

Exista femei, dar si barbati, care isi concentreaza intreaga atentie asupra seductiei, si fac din asta o adevarata stiinta, analizandu-si orice miscare si imagine. Cunosc astfel de persoane, care studiaza ca la scoala, secretele femeilor fatale ale cinematografiei, precum Greta Garbo, Marlene Dietrich, Marylin Monroe, Ingrid Bergman, Elisabeth Taylor, etc,… femei puternice, fascinante…

Istoria seductiei se pierde in negura istoriei, Batseba din Vechiul Testament, Elena din Troia, printesa chineza Hsi Shi, Cleopatra, etc … sunt doar o parte din femeile care au pus la punct tehnicile de baza ale seductiei.

Aceste femei au facut din seductie o arta sofisticata, forma suprema a puterii si persuasiunii, lucrand in principal cu mintea, stimuland fantezia barbatilor, facandu-i sa le doreasca si mai mult.

In ziua de azi, seductia e folosita peste tot, de la filme, muzica, publicitate (sexul vinde cel mai bine)…pana la politica. A aparut noul politician-model, care pune mai multa valoare pe imaginea sa decat pe mesajul transmis, care isi cultiva imaginea prin aparitii mondene.

Astazi, daca vrem sa formam sau sa schimbam opiniile oamenilor trebuie sa-i seducem, sa-i atragem. Personajele politice de azi trebuie sa aiba carisma, sa fie prezente fascinante, altfel isi pierd sustinatorii.

Desi seductia si-a modificat formele si tehnicile, esenta este constantă – foloseste placerea drept momeala, se joaca cu emotiile oamenilor, starneste dorinta si confuzia….

Daca ne gandim ce ne atrage imediat la o alta persoana…vom observa ca sunt mereu aceleasi gesturi. Peste 80% din comunicarea dintre oameni este nonverbala. Daca invatati cum sa transmiteti informatii si cum sa interpretati informatiile nonverbale deja sunteti la jumatatea drumului.

Triunghiul flirtului

Cand ne uitam la oamenii de care nu suntem apropiati (parteneri de afaceri sau colegi de birou), ochii nostri fac o miscare in zig-zag: ne privim ochi in ochi si peste arcul nasului. Cu prietenii, privirea coboara sub nivelul ochilor intr-un triunghi imaginar: ne privim ochi in ochi dar si mai jos, incluzand nasul si gura.

Insă cand flirtam, triunghiul se largeste, cuprinzand întregul corp. Cu cat flirtul devine mai intens, cu atat se va inteti si privirea ochi in ochi – si cu atat mai mult ne vom uita catre gura celuilalt. Daca cineva iti priveste gura in timp ce stai de vorba cu el/ea,… este foarte, foarte sexy ), deoarece nu te poti abtine sa nu te gandesti daca nu cumva isi imagineaza cum ar fi daca te-ar saruta. Ceea ce este exact ceea ce gandeste, daca iti priveste intens gura!

Reflectarea

Aceasta este ceea ce separa un flirt bun de un mare flirt: nimic nu te va lega mai puternic si mai eficace decat reflectarea comportamentului celuilalt. Pur si simplu, asta inseamna sa faci ceea ce face celalalt. Daca el se aproprie de tine fa si tu la fel, pregatindu-te sa iti faca propuneri interesante. Daca se va da puţin inapoi sa-si soarba bautura si sa te priveasca in ochi, tu iti vei lua bautura si vei face acelasi lucru. Sau daca el/ea va sta cu paharul prins in maini fa si tu la fel.

Teoria care stă la baza reflectarii este ca ne plac oamenii care ne plac pe noi. Daca cineva face ceea ce facem noi, vom simti ca este la acelasi nivel cu noi si ca este in aceeasi stare emotionala cu a noastra.

Insa, trebuie sa ai grija: in primul rand trebuie sa reflecti doar limbajul corpului pozitiv; si cel mai important incearca sa prinzi esentialul si nu ii imita toate miscarile ca o maimuta de la gradina zoologica. Ca regula generala, asteapta cel putin un minut pana cand vei incepe sa-i imiti gesturile.

Miscarea sprancenelor

Cand vedem pe cineva pentru prima oara si suntem atrasi de acea persoana, sprancenele noastre urca si coboara. Daca persoana respectiva ne impartaseste atractia, el/ea isi va ridica sprancenele, ca si noi. Nu ati observat niciodata acest lucru?

Nu este de mirare din moment ce totul se petrece in doar o fractiune de secunda! Insa daca esti atent o sa-l vezi la cei din jur si mai surprinzator … la tine. Nu suntem constienti de faptul ca-l facem, insa este un gest reprodus in orice cultura de pe pamant. De fapt, unii specialisti sustin ca este recunoscut ca fiind cel mai spontan semnal nonverbal cu care ne salutam prietenii, in toata lumea.

Marirea pupilei si clipitul

Daca unei persoane ii place ceea ce vede, marimea pupilei creste si ochiul incepe sa clipeasca mai des. In secolul XVIII femeile isi puneau in ochi picaturi de beladona (un extract din planta numita “umbra noptii” sau matraguna) pentru a-si dilata in mod artificial pupilele. In timpul nostru Michael Argyle, unul din expertii recunoscuti in domeniul limbajului corpului, a aratat ca marimea pupilei indica nivelul ridicat al interesului pentru un lucru si in acelasi timp este si un indicator al excitatiei sexuale.

Cercetarile lui au fost confirmate de catre Hess, care a demonstrat ca barbatii considera femeile mult mai atragatoare daca au pupilele dilatate. Daca vrei sa-ti maresti sansele in fata favoritului(ei), incearca sa-l(o) faci pe ace(a)sta sa clipească mai des, facand si tu acest lucru. Daca persoana respectiva te place, in mod inconstient va incepe sa-si mareasca viteza de clipire pentru a se sincroniza cu tine; ceea ce va va face pe amandoi sa va simtiti atrasi unul de celalalt!

E adevarata vorba care spune ca lucrurile obtinute usor nu sunt apreciate la adevarata lor valoare. Si sunt aruncate apoi in fantana uitarii.

“Bad-boys” este titlul unui cantec celebru. Ce vor fetele? Vor baieti cuminti? Foarte putine dintre ele. E ceva care tine de natura umana. Nu e un act sau gest voit. Misterul a starnit intotdeauna interes. Si in acelasi timp, resentimente. Atunci cand faci pe milogul imediat dupa ce ti-a dat papucii, nu doar ca accepti umilinta, dar iti retezi orice sansa ar mai fi existat. Te denigrezi singur. Si intri intr-o serioada criza de PR.

Daca nu te cauta, atunci ai o sansa fenomenala! Sunt miliarde de fete in aceasta lume. A cui e de fapt pierderea? Ei bine, in acest mod iti comunici la nivel nonverbal siguranta de sine si increderea pe care o ai in propria valoare. Nimeni nu poate avea calitatile de care dispui. Pot fi oameni mai buni, dar nu identici.

Asa ca, daca isi gaseste tot felul de scuze pentru a nu accepta invitatia ta in oras, nu mai suna. Tu ai facut deja un pas. Apoi e randul celeilalte persoane. Tu oricum ai suficiente variante. Si o lume intreaga de explorat.

Inca din epoca preistorica, odata cu picturile rupestre, si pana in postmodernitate, beneficiind de videoconferintele si comunitatile online, omul s-a folosit de imagini, desene, culoare, muzica, teatru, filme pentru persuadarea, descoperirea, uimirea si acceptarea celorlalti.

Comunicarea nonverbala este privilegiata atunci cand vorbim intermenii artei in sens de pictura si fotografie, artei teatrale sau artei cinematografice. Chiar si atungi cand baza este scenariul ce presupune dialog, mesajul sta dincolo de cuvinte. Un caz special este cel al filmului sau teatrului mut. Despre filmul mut vreau sa vorbim in continuare.

La originile cinematografiei, dupa cum stim, vocea si sunetele de la inregistrari nu puteau fi imprimate pe acea pelicula, filmuletele avand incluse in anumite momente cheie imagini cu text in care se specifica un istoric al actiunii. In aceasta perioada aparu un tip, Charles (Charlie) Chaplin, care a revolutionat structura si actiunea filmului mut. Chaplin a fost un creator de personaje (Vagabondul, Piciul, Hitler), eroul unor momente memorabile. Vedem in filmele lui mute (caci are si cu sunet si dialog), atat cele de scurt, cat si de lung metraj, cea mai variata paleta de categorii ale comunicarii nonverbale, incepand cu mersul si terminand cu vestimentatia si accesoriile, trecand prin postura corpului, gestica, mimica, privire, miscari ale capului, violenta nonverbala, folosirea spatiului, dans etc.

Cu toate ca vorbim de creatie artistica in care se exprima cu predilectie idei si sentimente, si astfel s-ar putea ca unele manifestari ale personajelor sa-si piarda din naturalete tocmai pentru a accentua ceea ce trebuie comunicat celorlalti, filmele de acest gen reprezinta un material extraordinar pentru a-ti da seama de importanta comunicationala a comportamentului nonverbal. Sunt foarte putini cei care nu pot intelege semnalele nonverbale (exista chiar o afectiune in aces sens numita asemie), de altfel, majoritatea, cel putin la un nivel comun, poate observa si intepreta corect elementele nonverbale.

In acest sens, va propun vizualizarea unei secvente din filmul “The Kid”, pe care o voi comenta putin.

Vedem o postura autoritara din partea gospodinei ( pentru ca poarta sort si tocmai a iesit dintr-o casa) si un comportament pe masura, prin corpul drept si mai ales mainile in solduri care-i confera superioritate in fata celuilalt prin augmentarea spatiului personal ocupat de corp. Astfel, celalalt este tinut mai departe de noi, asa cum femeia vrea ca vagabondul (haine largi, poate capatate sau luate de prin cine stie ce locuri, palarie ponosita) ce pune geamuri sa nu se apropie de ea. Dar el stie sa-si vanda marfa, iar pentru a produce o apropiere, cica  pentru a o pozitiona pe femeie astfel incat sa vada mai bine geamul, o atinge destul de intim pe mijloc, tragand-o  spre el. Vedeti ca in acele momente femeia “si-a lasat garda jos”, cotul atat de evident care bara apropierea a disparut, dar apare imediat cand barbatul isi retrage mana de pe mijlocul ei. Va dati seama ca astfel de reactii astepta personajul masculin pentru a initia o situatie de flirt, si-a dat seama ca femeia nu este chiar atat de …inabordabila, ci este asa datorita statutului ei de femeie ce are o casa de organizat, implicit fiind maritata. Aceasta secventa scurta este expresia artistica a unui du-te- vino, a unei indepartari-apropieri nonverbale caracteristica flirtului. Daca pana atunci n-a stabilit un contact vizual prelungit, in momentul in care femeia se simte lezata de mana barbatului strain pe mijlocul ei, se intoarce spre acesta si adopta iar o postura autoritara: priviti cat spatiu ocupa cu bratul intins pe marginea ferestrei. Dar “micutul” nu se lasa si ataca acel spatiu personal cu mult curaj, asezandu-se foarte aproape de femeie, incepand sa glumeasca cu ea, pana cand aparu primul raset… Uitati-va cu atentie, femeia este cea care da tonul, ea detinand aparent controlul situatiei. Apoi vedem cum amandoi sunt inclinati unul spre celalalt, cum si barbatul adopta o pozitie lejera, nu mai este crispat si retras, incepe si el sa tina mana pe sold…de fapt suntem martorii unui sincronism comportamental ce se produce in situatiile in care cei doi se plac, sau unul il place pe celalalt si ii preia postura si gesturile.

În cele ce urmează, nu vreau sa va rapesc din placerea de a va exersa simtul observarii si intelegerii comportamentului nonverbal, de aceea va propun spre descifrare o secventa din acelasi Chaplin, filmul sau “City Lights”.

Indiferent de locatie, ora, situatie, barbatul si femeia interactioneaza. Si unde-si petrec amandoi cea mai mare parte a timpului? La job, desigur. Astfel ca, inevitabil, locul de munca devine propice dezvoltarii unor relatii amoroase. Ecuatia este foarte simpla: [(el+ea)+job]-viata personala=?

Acum nu pot spune ca din „exercitiul” asta rezulta dragostea pentru ca nu prea s-a demonstrat acest lucru. Dupa caz, fiecare poate trece ce stie/ce a trait/auzit in locul semnului de intrebare. De ce am pus sub semnul intrebarii relatia dintre el si ea la job? Pentru simplu fapt ca in urma unei relatii pur „chimice” nu stiu daca poate exista un rezultat concret sau care macar sa se poata concretiza in timp.

Incerc sa fiu cat mai putin subiectiva si sa cred catusi de putin ca relatiile amoroase la job au vreo finalitate, dar din cate stiu nu se dau mari sanse acestor relatii. Toata lumea se distreaza cum poate. Atat el, cat si ea sunt constienti ca nu trebuie sa-si lase sentimentalismele sa le afecteze munca. Nu mai pun la socoteala orgoliile.

Ce se intampla daca ea este promovata? Ori are o legatura cu sefu’, ceea ce este rau, ori a vrut sa-i demonstreze lui ceva (la ambele cazuri am luat in calcul legatura ei cu un angajat). Cred cu desavarsire ca relatiile amoroase la locul de munca sunt strict de natura fizica. S-au facut multe studii unde atat barbatii, cat si femeile au spus ca au fantezii cu colegele, respectiv colegii de birou.

Nu dauneaza astfel de relatii decat persoanelor care chiar au crezut ca relatia poate deveni una serioasa si s-a dovedit contrariul. Atata timp cat partenerii pornesc de la inceput pe ideea de distractie este totul bine, sanatos si nedaunator.

Relatiile amoroase pe care le consider sanatoase sunt cele cand el si ea pornesc impreuna o afacere pe care o dezvolta si merg impreuna catre reusita, lucreaza pentru ei insisi. Pentru ca intr-o astfel de relatie nu exista timp pentru greseli, esti propriul sef si deja biroul, xeroxul sau imprimanta nu ti se mai par locatii de „escapade”. Deja ai alt respect pentru relatie, pentru locul de munca, fata de angajati (dupa caz).

Traim in epoca vitezei astfe incat fiecare incearca sa-si menajeze timpul si viata cum poate. Munca este pe primul loc pentru fiecare dintre noi. Orice relatie este bine venita… daca este un caz mai fericit si urmeaza o promovare cu atat mai bine.

La nivel de Romania femeile inca nu sunt bine vazute de catre barbati atunci cand acestea ocupa un post de conducere. Dar ca sa fiu ironica am sa intreb: cui se datoreaza asta? Domnilor va supara atunci cand vedeti o femeie intr-o super masina? De ce?

Competitivitatea a mers brat la brat cu agresivitatea. Si ne-am trezit cu totii in mijlocul unui razboi planetar. O privire naste suspiciuni. Iar o incruntare strange mai multe aplauze decat maiestria unui pianist. Buricele degetelor poarta cu ele urmele chinului existentei personale.

De ce ne-a acaparat poluarea?

Si vorbim aici despre o poluare a sufletului. De acolo pleaca totul. Este prima caramida a uratirii omenirii. Fumul ne circula prin sange si ne influenteaza comportamentul zilnic. Ne intrebam apoi de ce rata divorturilor a ajuns la 50%.

De ce oamenii se afla in cautarea unor altfel de sisteme de valori? Sunt semnele dezintegrarii si ale individualismului exacerbat pana la paroxism. Sunt acele sunete care ii imping pe eroi sa iasa din paginile romanelor de valoare si sa intre in uitare. Si toate miscarile trupului nostru devin sursa de banuieli si suparare.

Daca nu credeti, intrebati-l pe baiatul care isi interogheaza prietena de ce sta prea mult timp la fitness. Sau intrebati-o pe fata care isi acuza prietenul ori sotul ca mai mereu intoarce capul dupa altele. Unde a disparut increderea? Unde s-a scurs acel frumos spirit de echipa care ne-a tinut lumea in viata mii de ani la rand?

Fiecare dintre noi ar trebui sa mediteze pentru aflarea unui astfel de raspuns. Ne-am indepartat prea mult. E timpul sa ne intoarcem acasa.

V-ati gandit vreodata ca daca am privi prin niste “lentile nonverbale” comportamentul de indragostire al oamenilor si al animalelor, vom observa multiple asemanari? Pentru ca atat oamenii cat si animalele trimit si primesc diverse semnale ale corpului care ii determina sa se apropie. Pentru ca noi suntem oameni, grupam aceste gesturi nonverbale, posturi, expresii ale fetei si obiecte de imbracaminte sub sintagma “semne ale dragostei”.

Exista cel putin cinci faze ale ritualului de indragostire, rezultate in urma studiilor doctorului David Givens si publicate in lucrarea sa: “Love Signals” (care este tradusa si in limba romana si vi-o recomand sa o parcurgeti) si anume: prima faza, numita attracting attention este aceea in care ne aratam prezenta fizica si dorinta de a fi abordati.

Faza a doua, intitulata recognition apare in momentul in care “citim” cum raspund ceilalti ofertelor voastre de atentie. Daca dupa aceasta a doua faza, primim un feedback pozitiv vom inainta catre faza a treia, care este speech. Asta pentru ca, pe masura ce vorbesti cu persoana dorita, mesajele nonverbale emise te pot indrepta subtil catre cea de-a patra faza, denumita touch.

Aici lucrurile deja sunt evoluate si gesturile facute transcend logica cuvintelor si comunicarea este mult mai tactila si mai romantica. In final, daca acest ritual de curtare are succes, cele doua persoane isi valideaza sentimentele prin lovemaking, care este subiectul fazei a cincea.

Limbajul nonverbal al dragostei este universal. De ce spun asta? Pentru ca gesturile, posturile, semnalele faciale ale atractiei sunt aceleasi in toate societatile si culturile. Dar sa privim partea pozitiva a acestei afirmatii: din moment ce limbajul corporal al dragostei este universal, nu trebuie sa vorbesti limba unei tari specifice pentru a atrage un barbat sau o femeie, dupa caz.

Daca acest limbaj este universal, de ce este important sa il cunoastem si sa stim fazele prin care trece o relatie de dragoste? Unul dintre motive ar fi faptul ca oamenii in ziua de astazi amana casatoria sau fug de o relatie de lunga durata in favoarea carierei. De aceea, apar probleme legate de atractia partenerilor, care sunt din ce in ce mai ocupati, mai destepti, mai pretentiosi.  Alt motiv este legat de schimbarea totala a schemelor de curtare in zilele noastre, pentru ca acum ne gasim partenerii fie pe internet, pe messenger, sau fie pe chat sau pe skype.

Si apar intrebari precum: Este aceasta femeie sincera? Spune el adevarul? Pot sa am incredere in acest barbat? Este el periculos? Iar raspunsurile la aceste intrebari nu stau in cuvinte, ci un semnale nonverbale ale fetei, corpului sau mainilor noastre. Aceste semnale nu sunt singulare, ci mai putem adauga si clipitul ochilor, parfumul sau aftershave-ul, sprancenele aranjate, tatuajele sau decolteul.

Astfel, semnalele nonverbale ale corpului pot reda volume intregi despre sentimentele si fricile noastre, despre agendele noastre ascunse, despre dorintele noastre. Specialistii estimeaza ca procentul de comunicare nonverbala din totul procesului comunicational se afla intre 60 si 93 la suta. Insa daca ne referim la ritualul de curtare, procentul de comunicare nonverbala depaseste 99 la suta.

O sa descoperim impreuna ce anume transmit mainile, sprancenele, cum sa cream o prima impresie pozitiva sau ce semnale nonverbale sa folosim pentru a crea o relatie de lunga durata. Acest articol este doar inceputul unei serii extrem de interesante de exemple si sugestii pe care sa le folosim pentru a transmite semnalele nonverbale de dragoste si nu numai. Dar pana atunci, transmiteti cat mai multe semnale de dragoste, pentru ca veti avea un castig de exceptie! Si mai multa dragoste!

Drd. Mihaela Liliana Stroe

Asistam la un prim pas istoric

Tinerii nu mai accepta sfaturile venite din “experienta de viata” a celor mai in varsta. Lucrurile se precipita. Si asta e bine pentru o societate infundata pana la gat in prejudecati, resemnare si mediocritate.

Bataile inimii reprezinta etalonul luptei pentru suprematie. Ele decid cine are dreptate, cine pleaca invins acasa si cine are sansa ca de maine sa o ia de la capat. Fila cu fila, povestea limbajului nonverbal se instaleaza confortabil in varful clasamentului. In clipa in care oamenii vor realiza ca procesul de comunicare este format intr-un procent foarte mic din cuvintele care efectiv ies din gura, isi vor directiona atentia spre un comportament aducator de soare in propria existenta. Limbajul corpului te poate urca pe scara societatii. Sau te poate arunca in adancul frustrarii.

E clar ca ceva te nelinisteste atunci cand nu ai stare. E limpede faptul ca esti emotionat in secunda in care roseata iti invadeaza chipul. Si nu trebuie sa ne temem de aceste semnale. Ele ne fac oameni. Si ne ajuta sa continuam drumul.

Atunci cand avem impresia ca nu mai e nimic de facut, o mana intinsa ne asteapta.

“Se gandeste la alta…”

Fata il intreaba pe baiat cum si unde vor sarbatori. Iar baiatul ii spune plin de entuziasm:”Ai dreptate, e un eveniment important. Propun sa stam acasa, sa comandam pizza si bere si sa ne uitam la meci!” . Ochii sai arata faptul ca e cu gandul in alta parte. Isi misca nervos degetele, aflandu-se parca in cautarea solutiei castigatoare. Ei bine, de acum inainte incepe taraboiul!

Fata: “E clar, vrea sa scape de mine. Se gandeste ca sunt prea grasa. Precis se intreaba de ce nu arat si eu precum prietenele mele care merg mult mai des la sala. Faptul ca pare nervos inseamna ca nu se simte bine in preajma mea. Poate ca ar trebui sa luam o pauza…”.

Baiatul: “Oare cine va juca fundas stanga diseara? Nu ar fi fost mai bine sa jucam cu 3 oameni pe linia de aparare? Sper ca noul antrenor stie ce face. Intalnim o echipa foarte experimentata. Dar daca ii mai ajuta si arbitrul?! Oare vom reusi sa castigam acest meci?!” . E posibil ca baiatul sa o placa pe alta. Dar e vorba de alta echipa, daca cea pe care o sustine il dezamageste in meciul respectiv!

Nu toate fetele si nu toti baietii se comporta in modul descris mai sus. Dar studiile de specialitate arata faptul ca majoritatea se incadreaza aici. O fac inconstient, intr-un mod in care de multe ori doar comunicarea non-verbala poate oferi un raspuns mai aproape de adevar. Si apoi se intreaba de ce nu merg relatiile si de ce nu se inteleg cu partenerul de viata.

Importanta comunicarii nonverbale este dincolo de orice dubiu. Doar ca, e nevoie de atentie, tact si chiar experienta de viata pentru a-i interpreta corect semnalele.