Atingerea si privirea

1.2.2009 adrian samoila Categoria: atingerea 3 comentarii

Daca ochii sunt oglinda sufletului, atunci atingerea e glasul vointei din om.

Asa cum unii au suflet bun sau sunt rai la suflet, la fel cu vointa, poate fi puternica sau slaba, iar aceasta se poate vedea prin modul in care se produce atingerea, sau absenta acesteia. Intelegem prin vointa acea forta, actiune indreptata spre indeplinirea unui scop propus, si asta presupune recurgerea la orice mijloc. In cazul nostru, prin intermediul hapticii (atingerii).

Poate ca unii din cititorii acestui articol vor astepta sfaturi, miscari exemplare pe care sa le aplice in situatii aparte etc., insa nu vor afla acestea de asta data (pot apela in acest sens la un ghid de comunicare nonverbala), ci voi incerca sa ridic in atentie anumite relatii care pot exista intre atingere, ca si comportament nonverbal, si trairile, gandurile si motivatiile noastre launtrice, pe care le tinem doar pentru noi, in ultima instanta.

Am ales comparatia cu privirea pentru a ne da seama de faptul ca, inca o data, comportamentul nostru ce tine de nonverbal nu este unitar, ci trebuie noi sa-l punem cap la cap pentru a constientiza cu claritate si fara echivoc daca cineva ne minte, daca se simte aiurea langa noi, sau daca se plictiseste etc. O anumita miscare a ochilor poate a vea o motivatie ce provine pe filiera emotionala, sau alta miscare, a bratelor, poate fi datorata unei invatari. Astfel, lucrurile se complica si nonverbalul devine un domeniu cu multe semne de intrebare. Normal ca unora li se pare floare la ureche atata timp cat au parcurs cateva randuri schematice in care se spunea ca daca-ti lasi barbia in palme inseamna ca te plictisesc spusele conlocutorului, dar oare cati stiu ca astfel de gest poate explica admiratia, mai ales la fete, pentru cineva si, astfel, ascunderea obrajiorilor rosii?

Sa revenim la atingere si privire. De ce oare incerc sa plictisesc lumea cu motivatii si cauze interne, cand as putea foarte simplu sa ma arunc in cateva sfaturi practice, cu explicatiile de rigoare, in legatura cu gesturile facute? Pentru ca acestea sunt vizibile, observabile si artificiale, mincinoase de cele mai multe ori, iara aflarea cauzelor acestora va va indemna mai bine sa va dati seama ce vrea respectiva persoana de la voi, si cam cum ar trebui sa reactionati.

Atingerea celuilalt, ca si vointa, in contextele cele mai variate, presupune actiune si consumul unei energii pentru a-l determina pe cel de langa sa actioneze intr-un mod dorit de tine. Privirea este pasiva, insa uneori poate fi agera si vicleana. Privirea se lasa de cele mai multe ori studiata, observata, „prinsa”, dar nu poate fi controlata, supusa (doar in hipnoza). Ajungem uneori sa acordam vitalitate privirii cu ajutorul atingerii, la un nivel metaforic, „m-a atins cu privirea”.

Prin comparatie, atingerea, mangaierea, strangerea, apucarea sunt actiuni indreptate spre un scop bine stabilit. Mangai pentru a-ti arata compasiunea si dragostea, dar de fapt nu-ti prea pasa si te uiti in alta parte sau la ceas; bati pe umar in sens de apreciere si prietenie, dar de fapt ii arati ca te crezi superior lui; il atingi pe brat in sens de apropiere pentru a-l persuada a fi mai binevoitor etc. Nu vreau sa spun ca nu exista atingere sincera, neindreptata catre un tel personal si egoist. Insa, prima impresie pe care ti-o lasa atingerea este cea pe care actantul vrea sa ti-o lase, provenita din urmarirea copurilor lui impuse de vointa, de aceea nu uitati sa va uitati si la privire si la expresia fetei. Stiu ca e un dat ca sa vezi putin, oricat de fini observatori am fi, si sa simtim tot timpul prin atingere, dar ochii, de cele mai multe ori, nu pot minti, pe cand atingerea poate pacali usor.

Atat privirea, cat si atingerea fac apel la concret („vad cu ochii mei”; „simt pe pielea mea”), dar vedeti la ce interpretari ale realitatii ajung fiecare.