Maine, vineri 21 mai 2010 la ora 12.00  lansam oficial primul numar al revistei Nonverbal Magazine.

Pentru cei care doresc sa fie prezenti alaturi de echipa Nonverbal Magazine locatia este: Sala de Consiliu a Facultatii de Sociologie si Asistenta Sociala, din strada Schitu Magureanu nr.9.

Va asteptam cu drag,

Drd. Mihaela Liliana Stroe

Iata inca o intrebare interesanta pe care am primit-o de la cititorii rubricii mele “Limbaj Nonverbal” din ziarul Romania Libera:

Mie nu imi place sa discut cu oamenii foarte aproape. Am insa un coleg care, de fiecare data cand vrea sa imi comunice ceva, aproape ca imi sufla in ceafa. Ma simt ame­nintata de apropierea asta exagerata, desi imi dau seama ca nu are alte intentii. Cum as putea sa ii spun insa ca eu am nevoie de un spatiu intim mai mare la serviciu decat acasa sau la intalnirile cu prietenii?

Iata raspunsul meu:

Faci parte din categoria persoanelor care au ne­voie de un spatiu interpersonal mai mare. Faptul ca tie nu iti place sa discuti cu oamenii foarte aproape este perceput la nivel inconstient ca o agresiune si ca o invadare a teritoriului personal. Solutia ideala pentru situatia creata este sa ii spui in fata ceea ce simti.

Daca esti sincera si ii comunici pe un ton normal, fara repros, cum te simti tu cand el se apropie atat de mult de tine, sunt convinsa ca va intelege. Daca nu comunici cu el care sunt adevaratele tale sentimente si incerci sa te distantezi de el astfel incat tu sa te simti confortabil, atunci aceasta distanta interpersonala prea mare ar putea fi interpretata ca semn de raceala sau aroganta, ceea ce ar putea periclita relatia cu colegul de serviciu.

Pentru a facilita intelegerea, exista patru tipuri de distante interpersonale: distanta intima (0-50 cm), distanta personala (50-120 cm), distanta sociala (120-350 cm) si distanta publica (peste 350 cm). In cazul de mai sus, distanta recomandata pentru relatiile cu colegii de serviciu este cea sociala, ea putand evolua spre una personala, daca exista acceptul persoanei cu care interactionam. Altfel, pastram uzantele sociale!

Drd. Mihaela Liliana Stroe

Prima intrebare pe care am primit-o anul acesta de la cititorii rubricii mele “Limbaj Nonverbal” din ziarul Romania Libera este una foarte actuala:

“Colegii imi reproseaza ca sunt prea vesela si ca rad din orice. Unii ma invinuiesc ca am reusit sa urc pe scara ierarhica doar pentru ca am simtul umorului, spun des bancuri si ii fac pe sefi sa rada. Nu pot fi prost dispusa numai pentru ca asa vor colegii. Cum pot sa impac felul meu de a fi cu atitudinea lor?”

Iata raspunsul meu:

“Faptul ca sunteti o persoana vesela nu trebuie decat sa va bucure, sa va considerati norocoasa. In urma a numeroase cercetari s-a constatat ca oamenii care sunt veseli si au simtul umorului traiesc mai mult si au mai mult succes in viata.

De ce? Pentru sefilor le place sa fie inconjurati de fete zambitoare, de oameni pozitivi. Nu bagati in seama reactia colegilor care sunt “gelosi” pe felul dumneavoastra de a fi si a de actiona. Fiti atenta doar sa nu depasiti limita bunului-simt si sa nu cadeti in extrema cealalta, a rasului prostesc sau prea zgomotos. Cat timp sunteti naturala in relatiile cu ceilalti, va pastrati veselia si buna dispozitie, veti fi ca o “oaza” de optimism si de energie pentru cei din jurul dumneavoastra.