“De ce taci? Nu ma mai iubesti?”

Daca esti baiat si ti s-a intamplat asta, atunci probabil ca intelegi. Vrei sa ramai impreuna doar cu gandurile tale, sa te gandesti bine la ce vei face in continuare. Totusi, esti asaltat de artileria intrebarilor fetei: “De ce nu vorbesti cu mine? De ce nu vrei sa imi spui ce te necajeste? Ma consideri grasa? Ce-ai zice sa luam diseara masa impreuna cu mama mea?”. O fata are nevoie sa vorbeasca. Asa se simte mai bine. Are nevoie sa tipe uneori, sa spuna tot ce are pe suflet. Apoi, totul va fi mult mai bine. Cel putin pentru ea.

Problemele apar cu adevarat atunci cand unul dintre parteneri(de cele mai multe ori, fata) simte ca ofera in acea relatie mai mult decat primeste. Se acumuleaza frustrari, se aduna resentimente, pana cand totul se transforma intr-o bomba cu ceas. Si totul devine ca intr-un film despre inchisorile din Brazilia de pe vremuri. In care detinutii forteaza-forteaza, pana cand reusesc sa transforme totul intr-o adevarata revolta. Apar victime, apar regrete ulterioare si apar noi moduri de a privi vechea relatie. E firul rupt si legat la loc. Cu o evidenta urma, insa.

Sigur ca si baiatul se poate simti neglijat. Sigur ca nu intotdeauna lucrurile arata in acest mod. Insa, ce trebuie sa invatam din aceasta carte(e un adevarat curs de terapie de cuplu) este ca lucrurile sunt mult mai simple in esenta. Le complicam in mod inutil, transformam relatia intr-un adevarat camp de lupta. Si apoi ne intrebam cine a taiat copacii. Asta in timp ce camioanele noastre au motorul pornit si sunt pline de lemne.

E adevarata vorba care spune ca lucrurile obtinute usor nu sunt apreciate la adevarata lor valoare. Si sunt aruncate apoi in fantana uitarii.

“Bad-boys” este titlul unui cantec celebru. Ce vor fetele? Vor baieti cuminti? Foarte putine dintre ele. E ceva care tine de natura umana. Nu e un act sau gest voit. Misterul a starnit intotdeauna interes. Si in acelasi timp, resentimente. Atunci cand faci pe milogul imediat dupa ce ti-a dat papucii, nu doar ca accepti umilinta, dar iti retezi orice sansa ar mai fi existat. Te denigrezi singur. Si intri intr-o serioada criza de PR.

Daca nu te cauta, atunci ai o sansa fenomenala! Sunt miliarde de fete in aceasta lume. A cui e de fapt pierderea? Ei bine, in acest mod iti comunici la nivel nonverbal siguranta de sine si increderea pe care o ai in propria valoare. Nimeni nu poate avea calitatile de care dispui. Pot fi oameni mai buni, dar nu identici.

Asa ca, daca isi gaseste tot felul de scuze pentru a nu accepta invitatia ta in oras, nu mai suna. Tu ai facut deja un pas. Apoi e randul celeilalte persoane. Tu oricum ai suficiente variante. Si o lume intreaga de explorat.

Competitivitatea a mers brat la brat cu agresivitatea. Si ne-am trezit cu totii in mijlocul unui razboi planetar. O privire naste suspiciuni. Iar o incruntare strange mai multe aplauze decat maiestria unui pianist. Buricele degetelor poarta cu ele urmele chinului existentei personale.

De ce ne-a acaparat poluarea?

Si vorbim aici despre o poluare a sufletului. De acolo pleaca totul. Este prima caramida a uratirii omenirii. Fumul ne circula prin sange si ne influenteaza comportamentul zilnic. Ne intrebam apoi de ce rata divorturilor a ajuns la 50%.

De ce oamenii se afla in cautarea unor altfel de sisteme de valori? Sunt semnele dezintegrarii si ale individualismului exacerbat pana la paroxism. Sunt acele sunete care ii imping pe eroi sa iasa din paginile romanelor de valoare si sa intre in uitare. Si toate miscarile trupului nostru devin sursa de banuieli si suparare.

Daca nu credeti, intrebati-l pe baiatul care isi interogheaza prietena de ce sta prea mult timp la fitness. Sau intrebati-o pe fata care isi acuza prietenul ori sotul ca mai mereu intoarce capul dupa altele. Unde a disparut increderea? Unde s-a scurs acel frumos spirit de echipa care ne-a tinut lumea in viata mii de ani la rand?

Fiecare dintre noi ar trebui sa mediteze pentru aflarea unui astfel de raspuns. Ne-am indepartat prea mult. E timpul sa ne intoarcem acasa.

Asistam la un prim pas istoric

Tinerii nu mai accepta sfaturile venite din “experienta de viata” a celor mai in varsta. Lucrurile se precipita. Si asta e bine pentru o societate infundata pana la gat in prejudecati, resemnare si mediocritate.

Bataile inimii reprezinta etalonul luptei pentru suprematie. Ele decid cine are dreptate, cine pleaca invins acasa si cine are sansa ca de maine sa o ia de la capat. Fila cu fila, povestea limbajului nonverbal se instaleaza confortabil in varful clasamentului. In clipa in care oamenii vor realiza ca procesul de comunicare este format intr-un procent foarte mic din cuvintele care efectiv ies din gura, isi vor directiona atentia spre un comportament aducator de soare in propria existenta. Limbajul corpului te poate urca pe scara societatii. Sau te poate arunca in adancul frustrarii.

E clar ca ceva te nelinisteste atunci cand nu ai stare. E limpede faptul ca esti emotionat in secunda in care roseata iti invadeaza chipul. Si nu trebuie sa ne temem de aceste semnale. Ele ne fac oameni. Si ne ajuta sa continuam drumul.

Atunci cand avem impresia ca nu mai e nimic de facut, o mana intinsa ne asteapta.

“Se gandeste la alta…”

Fata il intreaba pe baiat cum si unde vor sarbatori. Iar baiatul ii spune plin de entuziasm:”Ai dreptate, e un eveniment important. Propun sa stam acasa, sa comandam pizza si bere si sa ne uitam la meci!” . Ochii sai arata faptul ca e cu gandul in alta parte. Isi misca nervos degetele, aflandu-se parca in cautarea solutiei castigatoare. Ei bine, de acum inainte incepe taraboiul!

Fata: “E clar, vrea sa scape de mine. Se gandeste ca sunt prea grasa. Precis se intreaba de ce nu arat si eu precum prietenele mele care merg mult mai des la sala. Faptul ca pare nervos inseamna ca nu se simte bine in preajma mea. Poate ca ar trebui sa luam o pauza…”.

Baiatul: “Oare cine va juca fundas stanga diseara? Nu ar fi fost mai bine sa jucam cu 3 oameni pe linia de aparare? Sper ca noul antrenor stie ce face. Intalnim o echipa foarte experimentata. Dar daca ii mai ajuta si arbitrul?! Oare vom reusi sa castigam acest meci?!” . E posibil ca baiatul sa o placa pe alta. Dar e vorba de alta echipa, daca cea pe care o sustine il dezamageste in meciul respectiv!

Nu toate fetele si nu toti baietii se comporta in modul descris mai sus. Dar studiile de specialitate arata faptul ca majoritatea se incadreaza aici. O fac inconstient, intr-un mod in care de multe ori doar comunicarea non-verbala poate oferi un raspuns mai aproape de adevar. Si apoi se intreaba de ce nu merg relatiile si de ce nu se inteleg cu partenerul de viata.

Importanta comunicarii nonverbale este dincolo de orice dubiu. Doar ca, e nevoie de atentie, tact si chiar experienta de viata pentru a-i interpreta corect semnalele.

In una dintre cartile scrise impreuna cu sotia sa, Barbara, “Why men don’t listen and women can’t read maps” tradusa la noi ca “De ce barbatii se uita la meci si femeile in oglinda” sunt prezentate concluziile unor studii care mai mult sau mai putin voit au fost ascunse opiniei publice.

Unicitatea consta tocmai in diferentiere

Sunt lucruri pe care barbatii si femeile nu le pot face la fel de bine.

Femeile se orienteaza mult mai bine intr-o camera, de exemplu. Gasesc sosetele pe care barbatii nu si le pot gasi. Vad cu usurinta cutia cu lapte intr-un frigider plin care le da dureri de cap barbatilor. Si pot vorbi in acelasi timp in care gatesc, conduc sau citesc o carte.  Ba chiar pe subiecte diferite.

Barbatii au nevoie de liniste atunci cand conduc sau citesc ziarul. Insa, barbatii se orienteaza mult mai bine intr-o intersectie sau pe un teren strain. Descifreaza mult mai usor tainele unei harti.

Neuronii barbatilor si cei ai femeilor sunt asezati in mod diferit. Ar fi timpul sa lasam ironiile la o parte si sa realizam ca natura umana este cauza atator divorturi si ruperi de relatii  cauzatoare de nefericire. Barbatii pur si simplu nu pot asculta la infinit o femeie care se tot plange de necazurile de la serviciu. Desi tocmai de acest lucru are nevoie sotia sau iubita, sa fie ascultata.  Barbatii nu inteleg de ce femeile insista atat de mult pe sarbatorirea zilei in care s-au cunoscut. Asta in timp ce tocmai incepe etapa de campionat!

Femeile sunt foarte nemultumite de faptul ca barbatii adorm imediat dupa ce se termina partida de sex. Adica de dragoste! Ele nici nu concep alt cuvant. Barbatii au fantezii cu 2 femei. Femeile au si ele fantezii cu 2 barbati : cu unul sa faca dragoste si cu celalalt sa vorbeasca dupa (oare in ce categorie le place barbatilor sa fie ?) !

Ne certam atunci cand avem impresia ca modul in care ne comportam este firesc si corect pentru toata lumea. Ne credem stapanii unei lumi pline cu jucarii si iluzii. Ne scoatem lasitatea la suprafata atunci cand acceptam manipularea acestor curente asa zis “masculine” ori “feministe”. Prostia apare  cu adevarat atunci cand toti refuza sa o recunoasca!

Ovidiu Miron

Ipocrizia unei societati inlemnite si ramasa fara solutii

Cei mai chinuiti oameni din aceasta lume nu sunt cei care au parte de joburi foarte grele. Sunt persoanele care au avut parte de o educatie de tip punitiv. Care au fost pionii tristi dintr-un tablou sinistru si fara spirit. Fericirea unui om i se poate citi in ochi. Din pacate, la fel se intampla si cu suferinta. Pietrele de moara au iesit de fabulele de demult si au poposit pe umerii si, mai rau, pe inimile a 90% dintre cei care formeaza societatea contemporana. Iar starostele satului a devenit un tip care prefera zbieratul unei comunicari constructive pentru toti cei implicati.

Ii vezi in fiecare zi. La scoala, la serviciu, pe strada, si, cel mai dureros, acasa la tine. Poate ca sunt parintii tai, sotia, iubitul, socrii sau vecinii. Sunt cei care iti refuza dreptul tau de a alege. E societatea care te condamna pentru ca te-ai indragostit “de cine nu trebuie”. Dar cine decide ce anume trebuie? Cine are acest drept de a-ti trasa drumul in propria ta viata?

Nu vreau sa par neserios. Dar degeaba insista parintii tai sa iesi cu baiatul « foarte cuminte si de treaba« al colegilor de serviciu,  daca semnele care vin dinspre corpul tau in momentul in care il vezi pe baiatul viselor tale spun altceva. Daca te inrosesti si transpiri precum in “Legea Junglei”, daca sfarcurile te anunta ca nu mai rezista mult, atunci e cazul sa ii mai dai naibii pe toti si sa iti urmezi fericirea!

Si stii de ce? Nu neaparat pentru ca asa iti demonstrezi independenta. Ci pentru ca in acest mod eviti potentiala groapa cu frustrari care poate creste de la zi la zi. Pentru ca in acest mod nu vei ajunge un monument al regretelor tardive si al palidelor consolari. Si pentru ca vei face echipa cu cel mai talentat jucator din istoria umanitatii. Cu pasiunea.
In asta consta frumusetea comunicarii nonverbale. Restul e istorie.

Ovidiu Miron

Atunci cand mitraliera devine neputincioasa

Chiar si in ziua de azi avem casatorii dictate. Avem relatii bazate pe multe compromisuri. Sunt oameni care isi spun “domni” si “doamne” chiar daca in intimitate nu au curajul de a se mai privi in oglinda. Sunt fiinte care au renuntat la vise doar pentru a implementa un comportament dezirabil la nivel social. Pentru a trai viata altora. Si pentru a sugruma speranta.

Ii vad pe strada in fiecare zi. Au umerii lasati. Capul lor plecat arata inca o data faptul ca romanilor le-a fost intotdeauna mai draga doar prima parte a versurilor:“Capul ce se pleaca sabia nu-l taie/ Dar cu umilinta lantul inconvoaie! “. Sunt cei pe a caror inima apasa intreaga povara a lumii. Cea a unei crime sufletesti de care doar ei stiu. Si alaturi de care isi vor duce intreaga existenta.

De ce e atat de importanta comunicarea nonverbala?

Pentru ca pur si simplu trambiteaza adevarul in orice secunda  a vietii unui om. Cea care ar fi trebuit sa fie viitoarea sotie a celebrului rege Arthur al Camelotului a fost surprinsa intr-un moment de tandrete cu unul dintre cavalerii mesei rotunde. Fata a incercat sa repare totul si sa ii spuna regelui ca acel baiat nu inseamna nimic pentru ea si ca iubirea sa este indreptata doar catre Maria Sa. Dar regele a dat dovada de un moment uluitor de sinceritate: “Atunci de ce pe mine nu ma privesti asa cum il privesti pe el?”.

Pentru ca era o nunta aranjata cu parintii fetei, de aia domnule rege! Pentru ca mitraliera, sabia sau arcul nu vor putea face la infinit regulile intr-o lume in care natura umana va refuza tot mai des si mai dur orice tentativa de ingradire a sentimentelor firesti.

Trucuri pentru a cuceri o inima de om

Nu exista. Mai bine iti iei gandul de la asa ceva. Nu poti pacali pe cineva. Nu la infinit. Stiu ca in ziua de azi sunt multi indivizi gata oricand sa te sfatuiasca ce si cum ai putea face pentru a fi cel mai tare din parcare. Daca asta iti doresti, atunci iti urez succes. Dar daca vrei sa atingi fericirea, atunci nu are rost sa te agiti. Tot ceea ce nu se construieste in mod natural, va fi daramat in cel mai nenatural mod posibil! Pasiunea nu poate fi cumparata.

Ovidiu Miron

Mai exista zambet?

Romanii au uitat sa zambeasca. Au uitat sa ridice capul si sa creada in trairea unor clipe pline de savoare. Suntem precum o sticla de sampanie peste care s-a asezat praful si uitarea anilor. Iar capacitatea noastra de seductie are nevoie doar de un mic imbold pentru a exploda. Si mai ales, de a face o poza rasaritului care se prefigureaza in viata noastra.

Mai exista atractie?

Zi de zi, fete si baieti, barbati si femei, ne atragem reciproc. E in firea lucrurilor sa fie asa. Ganditi-va. Atunci cand ti-e foame te poti abtine cateva zile? Dar atunci cand iti este sete? Vedeti? Asta vreau sa va spun si sa scot in evidenta. Caci nu are rost sa ne facem procese de constiinta. Nu e nimic imoral. Ba chiar e sanatos.

Ceea ce spunem prin cuvinte reprezinta mai putin de 10% din comunicarea noastra cu o alta persoana. Adica limbajul nonverbal este cel care ne ridica in ochii celor din jur, nu cel verbal, asa cum am fi tentati sa credem. Sau ne trage presul de sub picioare atunci cand il ignoram si dam importanta cuvintelor. Ei? Te-am convins de importanta lui?

In perioada studentie vedeam si auzeam tot felul de povesti despre tipi care erau chipurile “profesionisti” in a agata si seduce fetele. Stiti ca in camin baietii vorbesc despre tot felul de lucruri, nu-i asa?. Multi dintre ei erau insa niste impostori. Stiu, sunt invidios, puteti spune. Si asta pentru ca pur si simplu le agasau prin privirile lor lipsite de orice rafinament si sinceritate. De orice mister. Doreau sa starneasca un interes, o dorinta, un foc. Dar nu reuseau decat sa enerveze. Si sa starneasca iritare.

Care este rolul zambetului sincer si al privirii de calitate?

Ei bine, aici este diferenta fina pe care o poate face o privire de calitate. Pe strada, intr-un club sau la masa. Orice loc poate fi cel mai potrivit. Reusita depinde de persoana si nu de situatie. Poti starni atractie si in timpul unui examen. Sau atunci cand controlorul te-a prins fara bilet! De exemplu, eu mi-am dat seama ca si la biserica vin foarte multe fete frumoase. Tentatiile sunt practic peste tot in jurul nostru!

Asta daca ai incredere in tine si dorinta de a invata. Aceasta abilitate se poate forma. Nu este predestinata doar altora. Asa cum scriam la inceput, romanii au uitat sa zambeasca. Cati dintre oamenii pe care ii vezi pe strada iti zambesc? Nici macar tinerii nu prea fac asta. E unul dintre pilonii de baza ai seductiei. Zambetul.

Dar cum anume facem asta? Care este punctul decisiv in declansarea emotiei persoanei careia i te adresezi intr-un fel sau altul? Vei afla chiar in urmatorul articol. Pana atunci, lasa deoparte masa plina de mancare si lumanarele (toti folosesc metoda asta) si aprinde “adevaratul foc”. Cel din privirea persoanei pe care o placi.

Ovidiu Miron