Varstele nonverbalului (continuare)
9.9.2009 
adrian samoila 
Categoria: 
Cu cat inaintam in varsta , cu atat gradul nostru de comunicare intr-o maniera nonverbala este mai ridicat. Fals ! (Intelegand aici prin comunicare doar transmiterea de mesaje). Insa, cu cat inaintam in varsta, cu atat gradul nostru de interpretare a comportamentului nonverbal creste.
Adevarat!
Astfel, asa cum spuneam la sfarsitul primei parti din articol, cand am ales exemplul zambetului, acesta este folosit de un individ uman aflat la orice varsta, insa difera, si asta este foarte important, scopul si motivul pentru care el apare si se lasa exprimat. Iar pe langa acesta paranteza in care se gasesc personalitatea, vointa, atingerea scopurilor, instinctul, reactia etc. , se afla si ceea ce tine de trecerea timpului.
Un bebelus zambeste, rade si plange din motive diferite si intr-un mod diferit in comparatie cu o persoana aflata la maturitate, iar aceasta se comporta nonverbal cu totul altfel fata de un individ aflat la varsta senectutii.
Copilul zambeste pentru ca recunoaste in jurul sau o silueta cunoscuta,
sau se simte bine, ori simte
senzatii placute, iar zambetul se confunda pe bune dreptate cu rasetul inconfundabil. Fiecare varsta are rasul ei. La maturitate fiecare avem zambetul nostru specific, pe care il folosim mai mult sau mai putin, in functie de personalitatea noastra si contextul in care ne aflam. La inceput zambetul era sincer si intr-un mod involuntar, fiind mai mult un indicator, insa acum el poate exprima prin non-exprimare. La batranete zambetul devine cu timpul o grimasa incontrolabila, punand in calcul pierderea elasticitatii tenului, caderea pleoapelor, lipsa dintilor etc.
In plus, un batran are mai putine motive de a zambi decat un tanar sau un bebelus, iar aceasta inconsecventa existentiala pertinenta (pentru unii impertinenta) subscrie duratei si acuratetei clepsidrice cu care ne intalnim zi de zi si ceas
de ceas.
Odata cu inaintarea in varsta simtim cum nu devenim mai buni in a ne exprima nonverbal, am fost mereu asa, de cand am inceput sa ne dezvoltam simturile, ci doar ca nonverbalitatea noastra imbatraneste odata cu noi, insa ea ajunge maturitatea la un nivel cognitiv, observational, atunci cand operationalizarea ei este depasita.
De aceea, pot spune ca intelepciunea este, mai presus de toate, observatie.
Adrian, ai mare dreptate! Intr-adevar asa este: “intelepciunea este, mai presus de toate, observatie”! Observatia este cheia magica, insa foarte putine persoane ii dau atentie. In comunicarea nonverbala daca stii sa ii observi pe cei din jurul tau, atunci stii ce gandeste si ce simte fiecare. Asadar, observati si cu siguranta ajungeti intelepti, pentru ca veti constientiza mai rapid totul! Mihaela S.
Interesanta concluzia de la sfarsit: intelepciunea este, mai presus de toate, observatie. Oare insa observatia nu este considerată, de cele mai multe ori, explicit sau implicit, ca fiind prima şi cea mai simplă metodă de cercetare?
salut, Marian!
merci pt comentariu!
observatia este, adevarat, o metoda de cercetare, dar nu as spune ca prima si cea mai simpla. daca ai vazut ceva asta nu inseamna ca ai inceput sa cercetezi acel ceva; unii vad, dar nu observa, altii observa, dar nu cerceteaza. observatia ca metoda este destul de meticuloasa si complicata, daca este realizata cumsecade.