Privirea intre atractivitate si respingere
14.8.2008 
adrian samoila 
Categoria: 
Pentru cei care detin un spirit de observatie mai acutizat, indiferent de importanta situatiei in care se afla…pentru cei care acorda atentie „micilor detalii” care constituie „mari indicii” pentru intelegerea celorlalti si a propriei lor persoane… va propun sa faceti un mic experiment sau o rememorare.
Experimentul liftului
Va aflati intr-un imobil cu mai multe etaje. Nu suferiţi de claustrofobie si nici sport nu vreti sa faceti, asa ca luati liftul impreuna cu mai multe persoane. Sa spunem, maxim trei, care nu se cunosc intre ele si nici voi nu le cunoasteti. Sunteti niste straini unii fata de ceilalti, avand un scop comun atins printr-un mijloc comun. Usile sunt inchise si fiecare apasa pe butonul corespunzator etajului dorit, iar liftul incepe sa urce.
Ei, ce-ar fi ca in acele momente, contrar comportamentului normal in acel spatiu, sa va uitati cu atentie la companionii vostri? O sa observati ca niciunul dintre ei nu se uita la ceilalti. Surprinzator, nu-i asa? Toti isi indreapta privirea ba in jos, spre podeaua liftului de parca ar vrea sa descifreze oarece puzzle, ba la cifrele etajelor care se tot schimba (daca liftul e ultra modern) ori la imbinarea etansa a usilor sau la un punct fix in fata lor, ca niste adevarati yoghini.
Care este rolul privirii in acest context?
Veti spune in acele momente ca ei joaca un rol, cu alte cuvinte, nu se comporta normal. Dar contrar acestei pareri comune si avand in vedere contextul situational dat, comportamentul lor nonverbal materializat prin „ascunderea” privirii este cat se poate de firesc. Poate va intrebati de ce? Deoarece ochii, pe langa dimensiunea lor de atractie, prosociala, au si o caracteristica ce tine de agresivitate sau de amenintare.
Privind pe cineva, acea persoana ti se pare mult mai aproape, fizic vorbind, iar daca se produce un contact vizual reciproc, spatiul se comprima si distanta se micsoreaza, asa incat cele doua pesoane par sa fie una langa cealalta. Daca acest comportament nonverbal se prelungeste, el se poate schimba in verbalizare (dar aceasta este o altă discutie).
Efectul de lift
Ganditi-va ca fiecare individ are un spatiu personal pe care cu greu il lasa invadat, mai ales daca „invadatorul” este un strain. Intr-un spatiu stramt, cum ar fi liftul, privitul reciproc este interpretat ca o violare a intimitatii, iar evitarea producerii „agresarii” prin acest comportament nonverbal ce ni se pare, noua, observatorilor externi, pueril, a dus la „efectul de lift”. Astfel, vorbim despre o manifestare ce poate fi observata si studiata in toate spatiile constrangatoare din punct de vedere al spatiului fizic unde straini sunt nevoiti sa interactioneze.
De aceea, ochii (privirea) sunt in acelasi timp si mijloace de protectie a propriei noastre persoane, nu numai de atracţte a celorlalti. Pot afirma că putem sa ne ascundem după gene! Ati incercat acest sentiment?
Adrian Samoila
Loading ...
comunicare nonverbala??? “Efectul de lift” mi se pare k a fost un experiment destul de des amintit in mai toate cartile care vorbesc mai mult sau mai putin de com nonverbala. este perfect adevarat ca nu se privesc in ochi dar nu pentru k se incalca spatiul personal care este deja incalcat prin simpla prezenta in lift a mai multor persoane. cred ca ai facut o confuzie si este vb de spatiul intim… nu-i asa domnul samoila?????
Domnule George, va multumesc pentru comentariul dumneavostra si ma bucur ca articolul meu nu v-a fost indiferent. In primul rand, devreme ce ati citit sau poate parcurs, ajutat de un creion, atatea carti ce trateaza comunicarea nonverbala, trebuia sa va dati seama ca “efectul de lift” nu este un experiment, care ştiti ce presupune, ci o manifestare psihologica avand repercursiuni nonverbale, si chiar daca s-a scris despre relativ des asta nu inseamna ca nu mai trebuie adus in discutii. In al doilea rand, am sa va rog a observa inca o data “penajul puiului” meu si o sa vedeti ca vorbesc despre o “violare a intimitatii”, iar daca folosesc sintagma “spatiu personal” aveam in vedere dimensiunea psihologica a personalitatii. Altfel, daca sunteti interesat de distinctii, puteti sa-mi cititi urmatorul articol.
Apreciez atitudinea dumneavoastra interogativa, dar credeti-ma ca oricum as fi raspuns, daca aveam ceva de spus…
Foarte intreresant! Am mai citit cateva articole referitoare de “efecul de lift” dar niciunul scris asa bine. Pe scurt si la obiect! Bravo! Astept cu nerabdare urmatorul articol!
Dragii mei, as vrea sa impartasesc cu voi propria mea experienta cu “efectul de lift”. Prima data cand am fost abordata de mentorul meu Joe Navarro, care o sa vina in noiembrie in Romania, ce intrebare credeti ca mi-a pus? Cum se comporta romanii in lift? Citisem asemeni Ralucai numeroase studii despre acest fenomen, insa nu aveam nici o informatie concreta despre comportamentul romanilor in lift, caci nu s-a invrednicit nimeni sa-l studieze pana acum. Fiind constienta ca viitoarea mea colaborarea cu Joe depindea de acest raspuns, m-am gandit la ceea ce fac eu in liftul meu. In afara de faptul ca este foarte ingust (maxim trei oameni incap) si ca blocul are doar patru etaje, in cele cateva secunde pe care le stateam in lift pana la etajul trei unde locuiam atunci, nu prea aveam ce sa observ. Totul se petrecea extrem de rapid si de cele mai multe ori eram singura in lift. I-am impartasit lui Joe “descoperirea” mea si am fost surprinsa de raspunsul sau: mi-a multumit ca i-am adus aminte de un detaliu semnificativ din zona tarilor foste comuniste si anume inaltimea blocurilor, detaliu ignorat de americani din cauza zgarie norilor. Asadar, m-a felicitat pentru observatia mea empirica si a inclus acest mic detaliu cultural in cursurile sale de la Academia FBI. Cred ca este un exemplu clar despre cat de important este acest efect al liftului si despre utilizarea lui la nivel global. Ar fi extrem de interesant de studiat intr-adevar si comportamentul romanilor in lift
!
Amuzant… As putea spune ca romanul sta atat de putin in lift, incat se-ncumeta sa comunice verbal… un salut, o intrebare despre mama-soacra, despre copii… Mai schimbi o impresie, mai pui o intrebare, poate mai afli ceva… Iti asumi acest risc… fiindca stii ca liftul se opreste repede si… scapi si tu, scapa si el… Asadar conversatiile sunt puerile si scurte, oricum – dar sunt. Atunci cand nu este liftul blocului in care locuiesti devii mai american, mai scortos… dar tot nu te poti abtine sa saluti – asa ne-a invatat mama, sa saluti orice persoana din bloc, chiar daca n-o cunosti personal, “asa e frumos”…- apoi arunci priviri pe furis celui de langa tine, incercand sa afli intre ce fel de oameni te afli… Dar… pe furis, ca nu-i de “bonton” sa te holbezi…
Imi place articolul si multumesc ! Am observat ca vecinii mei sunt mai putin vorbareti in lift, decat in afara lui. Cand vad persoane necunoscute, prefer sa urc pe scari .