Mersul, marca a personalitatii
6.10.2008 
adrian samoila 
Categoria: 
Cand cineva spune „comportament nonverbal” se refera majoritar la trei elemente: cum privesti, cum dai din maini si daca zambesti sau nu. Astfel, reprezentative sunt acele actiuni care ies in evidenta si denota expresivitatea, mai ales intr-o discutie, conversatie. Cineva daca vrea sa-ti atraga atentia sau sa te acapareze, va face apel la acestea trei. Dar poti sa „vorbesti” chiar si atunci cand nu-ti folosesti mainile pentru asta, ci le tii in buzunare, sau te uiti in pamant, fara urma de zambet, parca numarandu-ti pasii. Despre mers vreau sa vorbesc.
Horst H. Ruckle, in „Limbajul corpului pentru manageri”, este de parere ca cele mai semnificative aspecte ale mersului sunt: tempoul (lungimea pasului si tensiunea miscarii), tinuta corpului si a trunchiului, traiectoria miscarii, pozitia varfurilor picioarelor, tactul si ritmul.
Luand toate acele elemente in calcul, deosebeste unsprezece feluri de a merge:
1. ritmic (stare psihica buna, bucurie);
2. sacadat (aparitia brusca a unor motive);
3. cu trunchiul teapan (mandrie, orgoliu, aroganta);
4. repede sau incet (in functie de tinta);
5. cu „pasi uriasi” (persoana extrovertita, exprima ravna, telul);
6. cu „pasi mici” (persoana extrovertita, dorinta de a schimba directia);
7. impiedicat (conflict interior, lipsa de siguranta, timiditatea);
8. relaxat (persoana dezinteresata, trista, lipsita de tel);
9. pe varfuri (posibilitatea de a se apropia pe furis sau de a incepe sa fuga);
10. leganat (mers demonstrativ, siguranta de sine);
11. inadecvat (cu pasi foarte mari sau cu elan nejustificat, lipsa de preocupare).
In functie de sex, lungimea medie a unui pas simplu este de 0,65 m la barbati si 0,50 m la femei. Viteza mersului este de 110-130 pasi simpli pe minut, deci 5-6 km pe ora. In ceea ce priveste diferentierea culturala a mersului, avem viteza de mers in diferite tari pentru parcurgerea unei distante de 30 m: Japonia 20,67; Marea Britanie 21,59; SUA 22,49; Italia 23,39; Taiwan 25,44; Indonezia 27,16. Ar fi interesant sa se masoare si in Romania, sa vedem cam unde ne-am situa, dupa sau inainte de Italia, singura tara de sorginte latina din aceasta enumerare.
Dar, studierea mersului ridica oarece discutii pentru ca el singur, ca si componenta nonverbala, chiar fiind luate in considerare elementele de mai sus, nu poate constitui o garantie a faptului ca o persoana este intr-un fel sau altul. Asta deoarece mersul poate fi, dintre toate miscarile corpului, cel mai influentat de factori externi, ce nu tin de personalitatea individului. Poate ca se grabeste spre statia de tramvai sau gura de metrou, sau are o batatura la piciorul stang, ori e putin ametit de la sarutul abia primit (…sa nu spun de la Bachus) etc. Sunt de parere ca pe langa analizarea si urmarirea mersului propriu-zis, sa fim atenti si la celelalte elemente nonverbale pe care le stiti deja din articolele precedente.
Loading ...
Ce sa spun? Sunt in perioada de cercetare, in ce priveste acest aspect -mersul. Doresc ca lucrarea mea de dizertatie sa aiba ca si aspect central mersul dpdv al comunicarii nonverbala si articolul dumneavoastra mi s-a parut deosebit, a pus punctul pe ‘i’ cum s-ar zice in ceea ce ma intereseaza. Abia astept sa citesc si alte articole scrise de dumneavostra.
Buna, Alexandra!
Sunt bucuros ca ti-a placut aceasta dare de seama, cam redusa cantitativ, despre mersul nostru cel de toate zilele, si, mai ales, ca esti interesata sa aprofundezi printr-o cercetare acest domeniu al comportamentului si comunicarii nonverbal/e.
Eu iti stau la dispozitie prin adresa mea adrianno_samoila@yahoo.com , poate facem un schimb de idei care sa te ajute, mai ales ca nu sunt cercetari in acest sens in Romanica…
Cu bine!
Adrian,
Ca de obicei atingi mereu subiecte interesante!Imi plac mult ideile tale si mai mult, imi place ca le cercetezi!Interesant de observat asta in general la oameni.Ma faci mereu sa privesc lumea cu alti ochi, sa observ lucruri noi pe care de obicei le ignor (daca nu-mi atrag atentia in mod special).
Astept cu nerabdare noi articole!
Draga Raluca,
Merci pentru aprecieri si feed-back, mai ales ca esti asa pasionata si activa in a-i decoperi pe ceilalti si din alte puncte de vedere!
Sper ca articolele viitoare sa fie pe masura nerabdarii tale!
Cu bine!
Fara indoiala mersul poate reprezenta un instrument al comunicarii nonverbale deloc neglijabil. Din categoriile mentionate mai sus, cred ca majoritatea dintre noi, s-ar regasi cel putin intr-o situatie.
Nu cred ca diferentierea culturala vizeaza si viteza mersului. Sorgintea latina, comuna cu cea italiana, nu-i va apropia pe romani de valorile vitezei de mers a italienilor. Altfel…as indrazni sa spun ca si culorile drapelului ar putea sa vizeze o similaritate in viteza de mers a cetatenilor romani cu a celor din Ciad.
Felicitari. O incursiune scurta in tainele mersului dar consistenta.
Buna!
Aveti tot dreptul, domnisoara, sa nu va incredeti in obiectivitatea unor astfel de experimente sau sa credeti ca aceasta diferentire este datorata unor cauze total diferite fata de cele reprezentate de factorii culturali, cum ar fi: poate in Japonia experimentul a fost facut intr-o vale, iar in Indonezia era aglomeratie etc
Comparatia dumneavoastra mi se pare cam deplasata, un pic fortata. Nu puteti sa puneti o egalitate intre un simbol care poate fi schimbat printr-un proces de intepretare si elementul de origine comun anumitor natiuni si popoare.
Aveti dreptate, poate ca facand acest experiment si la noi, o sa fim mai inceti decat cei din Indonezia, dar pana la proba contrarie, ce sa facem, ne comparam mereu cu vecinul de langa noi, nu cu cel din capul satului.
Merci frumos pentru comentariul incisiv si te mai astept! Cu bine!
Desigur fiecare are mesul sau precum chipul, amprenta, irisul si… codul numeric personal. Iata cum, fara sa vrem, devenim carti deschise pentru studiu evident in serviciul.. comunitatii de afaceri. Ce parere avem de pasul de defilare, tangou, mersul pe sarma, cazatura pe ghiata, si cate si mai cate moduri de echilibristica in dinamica mersului. Cert este ca nu am gasit o abordare unitara a tuturor aspectelor de imagine pe care le afiseaza un individ; sunt cursuri pentru invatarea unui stil de pasire sau de miscare a mainilor- pe vremuri fetele invatau cum sa mearga, sa stea la masa, baietii cum sa sarute o mana, sa fie cavaleri, pe scurt se promova o eticheta- si puteai sa zici dintr-un foc cine este educat si cine nu. Si am ajuns la invatamantul privat care poate, daca are cui, sa vanda tocmai lipsa de educatie. Interesant ca in abordarea Dvs. exista o confuzie intrinseca: ce vad nu este educabil, este o caracteristica de grup, individul nu se poate rupe de mediul sau…dar de fapt vreti exact sa demonstrati ca este invers, sa-l faceti educabil ca el sa se adapteze altui grup. Cine reinvie (cu update) cursurile de comportament in scoala primara ? Sunt ele necesare ca parte a succesului in viata sau valorile gastilor de cartier sunt baza !
Salut, Acxenie! In primul rand vreau sa-ti multumesc pentru implicarea ta prin acest comentariu adevarat in problematica pe care am ridicato prin acest articol. Daca-mi permiti sa fac o gluma as spune ca e de bun augur faptul ca ti-a scapat un “r” din “mersul”, reiesind o variabila ce poate fi foarte bine introdusa in enumerarea ta a unicitatii, “mesul (messul)”. Eu ma refer aici la mersul de toate zilele, tu vorbesti, sau dai exemple de mersuri artificiale, invatate, fortate, care tot fiind repetate vor ajunge sa faca parte din naturaletea persoanei care le practica. Aceste feluri de mers intra in cu totul alt registru al comunicarii nonverbale. Intr-adevar, ai intuit bine, sau esti pe aproape, omul nu este un automat, el se naste cu anumite caracteristici mostenite care-l pot influenta chiar si in privinta mersului (unu la mana); este o fiinta care simte, are stari emotionale care se rasfrang asupra comportamentului (doi la mana); detine ratiune care presupune o judecata, un calcul ptr a ajunge la anumite rezultate dorite, ajungandu-se pana la modificarea modului cum merge (trei la mana)….Valorile gastilor de cartier sunt baza numai in mediul gastilor de cartier! Acolo nu merg altele!
Cu bine! Te mai astept!
Salut,
Tocmai citeam acest articol;interesant,n-am ce zice,dar sunt un pic confuza in ceea ce priveste acel studiu.
“viteza de mers in diferite tari pentru parcurgerea unei distante de 30 m: Japonia 20,67″-acele date 20,67 ce sunt?pasi sau secunde?merci!