Filmul mut-arta nonverbala
23.11.2008 
adrian samoila 
Categoria: 
Comunicarea este specifica doar omului ca si modalitate de exprimare a unor ganduri, idei, notiuni abstracte, a unei stari emotionale pozitive sau negative, a unor nevoi si dorinte.
Nu vorbesc aici de transmiterea unidirectionala de mesaje catre celalalt sau celorlalti, ci de un proces ce presupune acceptare, internalizare, schimb de roluri, raspuns si modificare ulterioara a mesajului.
Inca din epoca preistorica, odata cu picturile rupestre, si pana in postmodernitate, beneficiind de videoconferintele si comunitatile online, omul s-a folosit de imagini, desene, culoare, muzica, teatru, filme pentru persuadarea, descoperirea, uimirea si acceptarea celorlalti.
Comunicarea nonverbala este privilegiata atunci cand vorbim intermenii artei in sens de pictura si fotografie, artei teatrale sau artei cinematografice. Chiar si atungi cand baza este scenariul ce presupune dialog, mesajul sta dincolo de cuvinte. Un caz special este cel al filmului sau teatrului mut. Despre filmul mut vreau sa vorbim in continuare.
La originile cinematografiei, dupa cum stim, vocea si sunetele de la inregistrari nu puteau fi imprimate pe acea pelicula, filmuletele avand incluse in anumite momente cheie imagini cu text in care se specifica un istoric al actiunii. In aceasta perioada aparu un tip, Charles (Charlie) Chaplin, care a revolutionat structura si actiunea filmului mut. Chaplin a fost un creator de personaje (Vagabondul, Piciul, Hitler), eroul unor momente memorabile. Vedem in filmele lui mute (caci are si cu sunet si dialog), atat cele de scurt, cat si de lung metraj, cea mai variata p aleta de categorii ale comunicarii nonverbale, incepand cu mersul si terminand cu vestimentatia si accesoriile, trecand prin postura corpului, gestica, mimica, privire, miscari ale capului, violenta nonverbala, folosirea spatiului, dans etc.
Cu toate ca vorbim de creatie artistica in care se exprima cu predilectie idei si sentimente, si astfel s-ar putea ca unele manifestari ale personajelor sa-si piarda din naturalete tocmai pentru a accentua ceea ce trebuie comunicat celorlalti, filmele de acest gen reprezinta un material extraordinar pentru a-ti da seama de importanta comunicationala a comportamentului nonverbal. Sunt foarte putini cei care nu pot intelege semnalele nonverbale (exista chiar o afectiune in aces sens numita asemie), de altfel, majoritatea, cel putin la un nivel comun, poate observa si intepreta corect elementele nonverbale.
In acest sens, va propun vizualizarea unei secvente din filmul “The Kid”, pe care o voi comenta putin.
Vedem o postura autoritara din partea gospodinei ( pentru ca poarta sort si tocmai a iesit dintr-o casa) si un comportament pe masura, prin corpul drept si mai ales mainile in solduri care-i confera superioritate in fata celuilalt prin augmentarea spatiului personal ocupat de corp. Astfel, celalalt este tinut mai departe de noi, asa cum femeia vrea ca vagabondul (haine largi, poate capatate sau luate de prin cine stie ce locuri, palarie ponosita) ce pune geamuri sa nu se apropie de ea.
Dar el stie sa-si vanda marfa, iar pentru a produce o apropiere, cica pentru a o pozitiona pe femeie astfel incat sa vada mai bine geamul, o atinge destul de intim pe mijloc, tragand-o spre el.
Vedeti ca in acele momente femeia “si-a lasat garda jos”, cotul atat de evident care bara apropierea a disparut, dar apare imediat cand barbatul isi retrage mana de pe mijlocul ei. Va dati seama ca astfel de reactii astepta personajul masculin pentru a initia o situatie de flirt, si-a dat seama ca femeia nu este chiar atat de …inabordabila, ci este asa datorita statutului ei de femeie ce are o casa de organizat, implicit fiind maritata.
Aceasta secventa scurta este expresia artistica a unui du-te- vino, a unei indepartari-apropieri nonverbale caracteristica flirtului. Daca pana atunci n-a stabilit un contact vizual prelungit, in momentul in care femeia se simte lezata de mana barbatului strain pe mijlocul ei, se intoarce spre acesta si adopta iar o postura autoritara: priviti cat spatiu ocupa cu bratul intins pe marginea ferestrei. Dar “micutul” nu se lasa si ataca acel spatiu personal cu mult curaj, asezandu-se foarte aproape de femeie, incepand sa glumeasca cu ea, pana cand aparu primul raset… Uitati-va cu atentie, femeia este cea care da tonul, ea detinand aparent controlul situatiei.
Apoi vedem cum amandoi sunt inclinati unul spre celalalt, cum si barbatul adopta o pozitie lejera, nu mai este crispat si retras, incepe si el sa tina mana pe sold…de fapt suntem martorii unui sincronism comportamental ce se produce in situatiile in care cei doi se plac, sau unul il place pe celalalt si ii preia postura si gesturile.
În cele ce urmeaz?, nu vreau sa va rapesc din placerea de a va exersa simtul observarii si intelegerii comportamentului nonverbal, de aceea va propun spre descifrare o secventa din acelasi Chaplin, filmul sau “City Lights”.
E de remarcat structura general-particular a textului.
Iata cum as comenta eu secventa:
Un om intre doua varste, cu o costumatie saracacioasa, se apropie de o vitrina cu o floare -ofilita – in mana. Priveste o tanara – coafura ingrijita ne repereaza epoca si moda acelori vremuri – care il remarca imediat. Il vede pironit langa vitrina, cu privirea atintita spre ea – privire care ii atrage atentia si compasiunea. Se intoarce spre cateva persoane si incepe sa rada spunand ca a facut o cucerire. Petalele florii din mana lui cad. Ea, cu o privire miloasa, ia un mic trandafir alb si vrea sa i-l ofere. El nu il ia – cel mai probabil, nu e interesat decat de privirea ei cu un scop determinat; se indreapta amandoi spre intrarea-iesire a florariei – presupunere in baza prezentei plantelor floricole din diferitele cadre. Se intalnesc in fata florariei si continua sa se priveasca – ceea ce sugereaza ca si ea simte un grad de familiaritate in privirea lui. Ii ofera din nou trandafirul. Apoi ii spune ca il cunoaste. Ea aproba. Ia trandafirul si il apropie de fata. Isi alinta fata, neincetand s-o priveasca. Obs: Gesturile sunt repetitive, puternic sugestive, mimica simpla si revelatoare.
Bun articol! E de premiat!
Un alt exemplu graitor despre modul in care comunicarea nonverbala transmite mesaje din sfera suspansului, thriller-ului, actiunii intr-un film mut este “Sherlock Jr.”. Buster Keaton face un rol exceptional, iar “efectele speciale” sunt uimitoare pentru anii ’20. Este o capodopera din punct de vedere artistic, iar faptul ca e film mut ii sporeste impactul, tinand cont ca, oricum, comunicarea nonverbala are o importanta mai mare decat cea verbala. Cum ar fi sa vedem un James Bond un pic cam natang, cu expresii din cele mai variate, visand sa fie un “super erou”?
Am adaugat si eu alaturi de acesta analiza a nonverbalului redata in articol, o alta aplicatie poate ceva mai stangace, dar cu scopul de a fi comentata sau de a primi indicatii pentru o mai buna dezvoltare a acestor aplicatii pe viitor. Tin sa mentionez ca e o parte din tema ce a trebuit sa o pregatesc la o materie si acest articol al d-voastra mi-a fost un ghid/model esential. Iata astfel ce a iesit: În sensul unei analize mai profunde a nonverbalului în epoca filmelor mute, propun vizionarea unui filmuleț creat de Chaplin, mai exact unul dintre scurt metrajele în care transmite sentimente ca iubirea, The lost love. A nu se înțelege faptul că doar personajul interpretat de Charles face toată treaba, toate acțiunile personajelor sunt foarte sugestive și cooperează în desfășurarea acțiunii Am putea spune că observăm chiar din primele secunde ale filmulețului flirtul celor doi tineri din gesturile rușinoase ale personajului feminin și mimica feței, iar în secundele următoare se schimbă atitudinea lui Charlie care venise vesel să-i facă o surpriză acesteia, iar la observarea flirtului dintre cei doi tineri suferă o dezamăgire imediată. Deasemenea se poate observa aroganța tânărului, care spre a se face remarcat ca un tânăr cu un statut social foarte bun, manifestă gesturi considerate a fi ale unui adevărat gentelman sau am putea spune mai degrabă, ale unui gentelman al vremii respective. Dar acesta uită să-i dea atenție fetei concentrându-se doar pe gesturile sale, spre ai atrage atenția acesteia și a o face să înțeleagă că el o place. Personajul feminin continuă să își arate rușinarea, timiditatea mai ales prin privire, dar și prin gesturi în timp ce Charlie stă la fereastră, privește scena și este din ce în ce mai supărat, dezamăgit. Apropierea dintre cei doi tineri pare să crească, tânăra lăsându-se sedusă de vorbele tânăruluice se folosește de proxemică pentru o pronunțare a gesturilor sale, apropierea dintre cei doi devine astfel intimă. Charlie se decide să se retragă când constată cele menționate anterior și pleacă supărat și gânditor. Spun supărat deoarece acestalasă capul în jos, deși acesta fapt ar putea să semnifice și o orecare umilire la comparația cu tânărul respectiv, și gânditor deoarece pune mâinile la spate.
Dar Charlie nu se dă bătut și decide astfel să apeleze la imitație pentru a o recuceri pe tânăra fată. Improvizează o costumație asemănătoare cu cea a tânărului gigolo, ia o poziție a corpului de același fel, o atitudine asemănătoare, dar care poate să stârnească doar comic. Acesta consideră că dacă va acționa la fel ca celălalt bărbat fata îl va plăcea. Astfel el încearcă să imite toate gesturile anterioare folosite de el. Doar că tânăra fată nu este foarte receptivă la acesst lucru, ba am putea spune chiar nelămurită, surprinsă. Trece cu ușurință peste momentul când observă că îi lipsește ciorapul ce îl pusese el peste pantof și găsește o soluție rapidă spre a nu fi observată greșeala sa. Cu siguranță tănăra nu se arată la fel de receptivă în momentul în care acesta o atinge în același fel ca celălalt bărbat. În același moment Charlie pierde controlul asupra situației. Aceasta își arată regretul prin privire, prin depărtare și prin umeri lasați, dar îi oferă lui Charlie un inel ce sugerează mai degrabă o înapoiere, înțelegând de aici că cele două personaje ar fi avut o legătură în terecut. Urmează un intens joc de priviri care explică imediat situația și îl determină pe Charlie să plece deznădăjduit pentru a doaua oară, dar de data aceasta este mult mai intensă această dezamăgire deoarece realizează că într-adevăr nu are nici o șansă și decide să facă un gest nesăbuit de a se așeza în fața mașinii spre a fi omorât. Dar în mod firesc și cum era de așteptat urmează deznodământul plin de amuzament când publicului i se destăinuie realitatea și se face diferența cu visarea.
Trezirea la realitate este una plină de umor și confuză pentru Charlie, șeful său îl ceartă pentru momentul de neatenție, iar tânărul se amuză copios pe seama sa. Între timp apare și tânăra din visul lui Charlie care este imediat abordată de tânărul ce așteaptă să i se aducă bagajele; ea arată o totală indiferență, ba chiar cu o superioritate simțindu-se ofensată de abordarea acestuia, marcată de întoarcerea cu spatele și ridicarea umerilor. La vederea iubitei sale Charlie se bucură nespus și caută să îi arate tânărului că aceasta îi aparține, că sunt logodiți și devine posesiv. Aceasta este speriată la început, apoi nelămurită de cele ce se petrec; iubitul ei devine mai amenințător pentru tânărul ce este considerat o primejdie. Charlie își continuă activitatea la atenționările șefului, dar nelipsindu-se de iubita sa. Tânărul face dovada unui gentelman cu toate că nu a fost pus într-o postură prea bună și îi dă bacșiși acestuia. Acesta este salutat cu o bucurie care exprimă ușurarea adusă pentru Charlie că acesta a plecat. El rămâne în sfârșit cu iubita sa pe care o îmbrățișează spre ai arăta afecțiunea ce i-o poartă.
Astfel actorul nostru pus sub lupa nonverbalului încheie scurt metrajul într-un stil plin de umor și de semnificații pentru privitori săi. Mai mult, face dovada unui nonverbal foarte bine alcătuit având în vedere că nu exista sunet și trebuia să se limiteze doar la câteva specificări scrise.
Ma bucur, domnisoara, ca articolasul meu v-a fost de ajutor. Apreciez, de asemena, faptul ca folositi analiza nonverbala in studiile dumneavoastra, si o faceti destul de serios, dupa cum se vede. Stiu ca filmografia lui Chaplin se preteaza cel mai bine unor astfel de analize, antrenandu-ne, insa ti-as sugera sa incerci analiza si altor secvente, din filme mai recente, sa observi relatia dintre comportamentul verbal si cel nonverbal. O sa fie interesant!
Cu bine!
Multumesc mult pentru apreciere si pentru sugestii!
Numai bine si dumneavoastra!