Filmul mut-arta nonverbala

23.11.2008 adrian samoila Categoria: miscarile corpului, seductie 2 comentarii

Comunicarea este specifica doar omului ca si modalitate de exprimare a unor ganduri, idei, notiuni abstracte, a unei stari emotionale pozitive sau negative, a unor nevoi si dorinte. Nu vorbesc aici de transmiterea unidirectionala de mesaje catre celalalt sau celorlalti, ci de un proces ce presupune acceptare, internalizare, schimb de roluri, raspuns si modificare ulterioara a mesajului.

Inca din epoca preistorica, odata cu picturile rupestre, si pana in postmodernitate, beneficiind de videoconferintele si comunitatile online, omul s-a folosit de imagini, desene, culoare, muzica, teatru, filme pentru persuadarea, descoperirea, uimirea si acceptarea celorlalti.

Comunicarea nonverbala este privilegiata atunci cand vorbim intermenii artei in sens de pictura si fotografie, artei teatrale sau artei cinematografice. Chiar si atungi cand baza este scenariul ce presupune dialog, mesajul sta dincolo de cuvinte. Un caz special este cel al filmului sau teatrului mut. Despre filmul mut vreau sa vorbim in continuare.

La originile cinematografiei, dupa cum stim, vocea si sunetele de la inregistrari nu puteau fi imprimate pe acea pelicula, filmuletele avand incluse in anumite momente cheie imagini cu text in care se specifica un istoric al actiunii. In aceasta perioada aparu un tip, Charles (Charlie) Chaplin, care a revolutionat structura si actiunea filmului mut. Chaplin a fost un creator de personaje (Vagabondul, Piciul, Hitler), eroul unor momente memorabile. Vedem in filmele lui mute (caci are si cu sunet si dialog), atat cele de scurt, cat si de lung metraj, cea mai variata paleta de categorii ale comunicarii nonverbale, incepand cu mersul si terminand cu vestimentatia si accesoriile, trecand prin postura corpului, gestica, mimica, privire, miscari ale capului, violenta nonverbala, folosirea spatiului, dans etc.

Cu toate ca vorbim de creatie artistica in care se exprima cu predilectie idei si sentimente, si astfel s-ar putea ca unele manifestari ale personajelor sa-si piarda din naturalete tocmai pentru a accentua ceea ce trebuie comunicat celorlalti, filmele de acest gen reprezinta un material extraordinar pentru a-ti da seama de importanta comunicationala a comportamentului nonverbal. Sunt foarte putini cei care nu pot intelege semnalele nonverbale (exista chiar o afectiune in aces sens numita asemie), de altfel, majoritatea, cel putin la un nivel comun, poate observa si intepreta corect elementele nonverbale.

In acest sens, va propun vizualizarea unei secvente din filmul “The Kid”, pe care o voi comenta putin.

Vedem o postura autoritara din partea gospodinei ( pentru ca poarta sort si tocmai a iesit dintr-o casa) si un comportament pe masura, prin corpul drept si mai ales mainile in solduri care-i confera superioritate in fata celuilalt prin augmentarea spatiului personal ocupat de corp. Astfel, celalalt este tinut mai departe de noi, asa cum femeia vrea ca vagabondul (haine largi, poate capatate sau luate de prin cine stie ce locuri, palarie ponosita) ce pune geamuri sa nu se apropie de ea. Dar el stie sa-si vanda marfa, iar pentru a produce o apropiere, cica  pentru a o pozitiona pe femeie astfel incat sa vada mai bine geamul, o atinge destul de intim pe mijloc, tragand-o  spre el. Vedeti ca in acele momente femeia “si-a lasat garda jos”, cotul atat de evident care bara apropierea a disparut, dar apare imediat cand barbatul isi retrage mana de pe mijlocul ei. Va dati seama ca astfel de reactii astepta personajul masculin pentru a initia o situatie de flirt, si-a dat seama ca femeia nu este chiar atat de …inabordabila, ci este asa datorita statutului ei de femeie ce are o casa de organizat, implicit fiind maritata. Aceasta secventa scurta este expresia artistica a unui du-te- vino, a unei indepartari-apropieri nonverbale caracteristica flirtului. Daca pana atunci n-a stabilit un contact vizual prelungit, in momentul in care femeia se simte lezata de mana barbatului strain pe mijlocul ei, se intoarce spre acesta si adopta iar o postura autoritara: priviti cat spatiu ocupa cu bratul intins pe marginea ferestrei. Dar “micutul” nu se lasa si ataca acel spatiu personal cu mult curaj, asezandu-se foarte aproape de femeie, incepand sa glumeasca cu ea, pana cand aparu primul raset… Uitati-va cu atentie, femeia este cea care da tonul, ea detinand aparent controlul situatiei. Apoi vedem cum amandoi sunt inclinati unul spre celalalt, cum si barbatul adopta o pozitie lejera, nu mai este crispat si retras, incepe si el sa tina mana pe sold…de fapt suntem martorii unui sincronism comportamental ce se produce in situatiile in care cei doi se plac, sau unul il place pe celalalt si ii preia postura si gesturile.

În cele ce urmează, nu vreau sa va rapesc din placerea de a va exersa simtul observarii si intelegerii comportamentului nonverbal, de aceea va propun spre descifrare o secventa din acelasi Chaplin, filmul sau “City Lights”.