Comments on: Vocea intre cognitie si persuasiune

By: Mihai

Mihai — Fri, 09 Apr 2010 09:33:38 +0000

Tonul vocii are mult de a face! Doar 7% din ceea ce comunicam este pe cale verbala….in rest comunicarea si mesajul care ajunge la interlocutor se face prin ton, respiratie, gesturi etc. Recomand cursurl de strategie si persuasiune din Negociatorul de Extreme Training.

By: adrian samoila

adrian samoila — Mon, 08 Dec 2008 18:55:34 +0000

Buna, Oana! Da, în majoritatea cazurilor, un ton ridicat este folosit atunci când întreaga ta atitudine converge spre o ceartă iminentă şi astfel acesta este perceput ca atare de catre cealalta persoană. În cazul de faţă, când tu foloseşti acest “ton iritat” pentru că eşti entuziasmată de o situaţie şi nu pt că te deranjează ceva, dacă am înţeles bine, atunci încearcă să te ajuţi de celelalte elemente nonverbale: gesturi, mimică, postură, privire, atingere etc să arăţi că atitudinea ta nu este ostilă şi provocatoare, ci eşti doar mirată de ceva. Vorbind de o persoană iubită, foloseşti tonul ridicat fără să vrei, dar în secunda doi eşti lângă ea, o atingi uşor, îţi laşi capul într-o parte…ca într-o situaţie de flirt…şi încearcă să-i explici starea ta de surescitare pozitivă. Ai sa vezi că probabilitatea apariţiei conflictului se va reduce considerabil pt că nu vei mai fi prost înţeleasă.
Cu bine!

By: Oana

Oana — Mon, 08 Dec 2008 15:41:22 +0000

Ce putem face in momentul in care tonul vocii noastre devine “iritant” pentru persoana iubita? Ce recomandati? Persoana este deranjata de anumite inflexiuni verbale care sunt prost intelese. Acestea apar in momentul in care devin entuziasmata, insa persoana percepe gresit acest lucru. Din pacate acest “ton iritat” duce de foarte multe ori la conflicte. Ce imi recomandati in aceasta situatie?

Cu stima.

By: Acxenie

Acxenie — Wed, 12 Nov 2008 13:15:10 +0000

Salut ! sa facem niste precizari. Nu este obligatoriu ca vorbitorul sa si gandeasca ce vorbeste: zi catelus cu parul cret..in timpul acesta te poti gandi si la altceva. Cati nu fredoneaza o melodie in timp ce muncesc ! Mai mult, un discurs politic, o promisiune “prevede” ce se intampla in mintea alegatorului, ii capteaza interesul. Evident ca la astfel de discursuri, in baie de multime, se mizeaza pe o comunicare unilaterala (sa nu punem la socoteala aplaudacii platiti) menita sa creeze adeziune. In publicitate se induce o dorinta consumatorului. La cursuri profesorul, din cand in cand, interactioneaza cu studentii, pune intrebari retorice stiind ca in acel moment a marit atentia lor. Mai intervine si un fenomen de turma, rasul, cascatul, oftatul, rumoarea sunt contagioase. Starea de concurenta, de a raspunde la o problema pusa de vorbitor, devine generala. Da, nu poti gandi in limba interna a cuiva dar poti sa-l faci sa se gandeasca la ce vrei. Exista cel putin o melodie care va place….de ce ?! Exista o voce care va place (a mamei)…de ce?! In fond, fata de textul citit, vocea transmite o emotie suplimentara, un nou sens care este peceput de ascultator indiferent de ce face el atunci. Cititi orice text cu o voce pitigaiata si o sa radeti de acel text. Si in ultima instanta daca nu crezi ce vorbesti e mai bine sa taci ! Fara tragere de inima, fara crezul vorbitorului in importanta discursului sau nu se poate obtine nici o rezonanta.

By: adrian samoila

adrian samoila — Tue, 11 Nov 2008 18:04:36 +0000

Salutare! O singura intrebare am: cum e cu rezonanta? de unde stie vorbitorul ce gandeste in acel moment ascultatorul asa incat sa-si acordeze vocea externa la cea interna a celui caruia ii vorbeste? si implicit cele doua voci interne sa rezoneze ca sa existe o comunicare eficienta.

By: Acxenie

Acxenie — Tue, 11 Nov 2008 13:56:41 +0000

Interesanta abordare; voce persuasiva..Pana acum textul, mesajul transmis prin voce era convingator sau nu, sau cel putin asa credeam. Este adevarat ca vocea poate fi iritanta, suava, bolnava-hajaita, tabacica, ragusita, clara, plina, obosita, moale, masculina, zeflemitoare, plicticoasa, energica, melodioasa…Ne trezeste o stare de acceptare sau nu, functie si de starea pe care o avem cand o auzim, creaza atitudine. Ca si rasul. Ce auzim este vocea externa pentru ca, toata lumea stie, mai exista si o voce interna pe care o auzim cand gandim. De cate ori am zis: pardon nu te-am auzit, ma gandeam la ceva ! Si e simplu: nu putem fi atenti la doua voci. Evident vocea interna nu seamana cu ce ne iese pe gura si aud ceilalti si.. nu este comercializabila; gandim prin cuvinte spuse in vocea interna, mai mult, de cele mai multe ori, limba (limbajul) in care gandim este alta decat aceea in care vorbim. Este posibil ca persiuasiunea sa apara si prin rezonanta, adica vorbitorul isi acordeaza vocea pe vocea interna a ascultatorului si ascultatorul gandeste odata cu vorbitorul. Dar de cate ori ne zboara gadul cand ascultam o voce care spune altceva, care ne da idei. Si ca sa nu ne gandim la alceva, sergentii la instructie tipa, comenzile au accent si forteaza vocea interna a recrutului la o anumita gandire. Preotii stiu sa accentueze cuvintele la slujba. Din pacate metoda nu poate fi aplicata la cursuri sau sedinte de training (decat de oratori experimentati) ! In concluzie vocea in sine, lipsita de mesaj, creaza o atitudine primara de acceptare, toleranta sau de repulsie in masura in care ea vine de la o persoana sanatoasa, apta (fizic); tonul vocii impune o atitudine functie de raportul de subordonare, angajare, intelegere fata de persoana vorbitorului, indiferent de mesaj lui. Mesajul vocii auzite nu poate fi refuzat decat de provocarea gandirii paralele a ascultatorului, fie ca urmare a dezineresului, conceptiei, stari diferite intre parti (vorbitor-ascultator). Unde sunt cursurile de oratorie ? Dar examenele? In Cismigiu ? In sali de judecata? In Parlament? In discutiile cu soacra ?

By: fan Raluca

fan Raluca — Fri, 05 Sep 2008 13:37:56 +0000

Vocea, ca element singular de persuasiune este dupa parerea mea aproape lipsita de putere. Ruperile de ritm si tonalitatile schimbatoare folosite sunt intr-adevar utile pentru a puncta mesajul transmis, pentru a-l face inteles, pentru a atrage atentia asupra lui dar nu pentru a fi neaparat acceptat.

Din exemplele oferite de tine pot spune urmatoarele:
- profesorul a atras atentia clasei asupra mesajului pe care il transmitea. O eventuala agresivitate a tonului poate duce la acceptarea mesajului dar aici nu mai vorbim de convingere…
- experimentul radio, chit ca a fost facut cu ajutorul vocii, demonstreaza puterea de manipulare a canalelor mass-media (pe care o observam si in ziua de azi). Nu folosirea vocii a dus la acceptarea mesajului cat faptul ca, la acea data, radioul reprezenta o sursa de stiri acceptate ca fiind reale/adevarate.
- in acelasi mod, in cel de-al treilea exemplu oferit de tine, sursa de informatii (o persoana de incredere) si modul de comunicare folosit (ca si tot unitar) duc la intelegerea mesajului. Daca ti-as spune ca esti prost, chiar daca as folosi un ton melodios nu cred ca ai aprecia. Acceptarea tine de increderea in sursa mesajului (sigur o persoana de nadejde nu iti va spune cu rautate astfel de lucruri).

Nu doresc sa fiu inteles gresit. Sunt de acord ca vocea, impreuna cu mimica si toate celelalte gesturi pot fi folosite ca elemente de manipulare. Insa doar vocea, ca element singular este aproape fara putere. Daca te-as suna sa iti spun ca ai tras niste concluzii (partial) gresite, indiferent de tonul folosit, nu voi reusi sa te conving. In schimb, continutul mesajului, o oarecare imagine de om initiat (nu e cazul) sau o demonstratie practica ar putea sa te faca sa iti schimbi parerea.

Acest mesaj nu s-a vrut a fi unul critic eu atingand doar tangential subiectul. In cel mai rau caz ar trebui luat ca un punct de vedere diferit care poate fi comentat la randul lui…

By: sami

sami — Thu, 28 Aug 2008 23:03:02 +0000

Exact, cu o zi inainte de Halloween, insa Orson Wells a modificat adaptarea pt radio a romanului sub forma unor buletine de stiri pt a creste efectul dramatic. Va multumesc pt completare!

By: Ilona

Ilona — Thu, 28 Aug 2008 12:46:10 +0000

Interesant articolul si bine exemplificat. Am totusi o nelamurire:
“cunoscutul experiment realizat de Orson Wells si trupa lui de teatru prin care a reusit sa iste panica intr-o buna parte din populatia americana ascultatoare de radio, prin simularea unor buletine de stiri care prezentau invadarea Statelor Unite de catre omuleti verzi de pe Marte”
Nu cumva e vorba de adaptarea pentru radio a cartii “The war of the wolrds”, a lui H.G.Wells, mai degraba decat de o simulare a unor buletine de stiri? Evenimenul e datat parca 30 oct.1938

By: sami

sami — Wed, 27 Aug 2008 21:53:10 +0000

Multumesc din suflet, Raluca! Ma bucur ca esti o cititoare cu imaginatie de-a dreptul sociologica si pasionata…Urmatorul articol am sa ti-l dedic! Cu bine…