Cantecul pasiunii
24.9.2008 
Ovidiu Miron 
Categoria: 
Adevarul nu va accepta pentru totdeauna lanturile. Dorinta este cel mai puternic motor al relationarii interumane. Chiar daca beneficiaza de conditiile unui film mut colorat in alb si negru de catre niste paznici duri si naivi in acelasi timp, bucuria de a iubi si de a fi iubit nu se compara cu niciun tun care a participat la asediul otoman al Vienei.
Ipocrizia unei societati inlemnite si ramasa fara solutii
Cei mai chinuiti oameni din aceasta lume nu sunt cei care au parte de joburi foarte grele. Sunt persoanele care au avut parte de o educatie de tip punitiv. Care au fost pionii tristi dintr-un tablou sinistru si fara spirit. Fericirea unui om i se poate citi in ochi. Din pacate, la fel se intampla si cu suferinta. Pietrele de moara au iesit de fabulele de demult si au poposit pe umerii si, mai rau, pe inimile a 90% dintre cei care formeaza societatea contemporana. Iar starostele satului a devenit un tip care prefera zbieratul unei comunicari constructive pentru toti cei implicati.
Ii vezi in fiecare zi. La scoala, la serviciu, pe strada, si, cel mai dureros, acasa la tine. Poate ca sunt parintii tai, sotia, iubitul, socrii sau vecinii. Sunt cei care iti refuza dreptul tau de a alege. E societatea care te condamna pentru ca te-ai indragostit “de cine nu trebuie”. Dar cine decide ce anume trebuie? Cine are acest drept de a-ti trasa drumul in propria ta viata?
Nu vreau sa par neserios. Dar degeaba insista parintii tai sa iesi cu baiatul « foarte cuminte si de treaba« al colegilor de serviciu, daca semnele care vin dinspre corpul tau in momentul in care il vezi pe baiatul viselor tale spun altceva. Daca te inrosesti si transpiri precum in “Legea Junglei”, daca sfarcurile te anunta ca nu mai rezista mult, atunci e cazul sa ii mai dai naibii pe toti si sa iti urmezi fericirea!
Si stii de ce? Nu neaparat pentru ca asa iti demonstrezi independenta. Ci pentru ca in acest mod eviti potentiala groapa cu frustrari care poate creste de la zi la zi. Pentru ca in acest mod nu vei ajunge un monument al regretelor tardive si al palidelor consolari. Si pentru ca vei face echipa cu cel mai talentat jucator din istoria umanitatii. Cu pasiunea.
In asta consta frumusetea comunicarii nonverbale. Restul e istorie.
Ovidiu Miron
Loading ...
nice reportaj! mi se pare insa privita problema dintr-un unghi absolut ingust. Daca parintii sunt cei care te iubesc atunci cand iti spun sa stai cuminte chiar daca sfarcurile si alte componente…, atunci e bine totusi sa treci peste povestea cu lanturile si sa te mai gandesti cel putin o data. cat despre educatia de tip punitiv, cel putin o perioada a educatiei oricarui om cred ca se inscrie in acest tip. si de acolo incolo s-ar putea sa nu mai intelegem dragostea, in timp ce parintii incearca sa iubeasca inteligent fara a reusi asta. s-ar putea sa apara unele nedumeriri cand aceleasi instincte te vor conduce sa te indragostesti de cine “se nimereste”:) chiar si dupa ce ai propria familie, copii, etc. a fi iubit si a iubi, deseori inseamna sa privesti lucrurile de dincolo de sentimente. parerea mea
Intr-un fel ai dreptate, Silviule.
Numai ca e o dreptate din perspectiva logica. Pe cand in viata,90% din decizii sunt luate pe considerente emotionale.
Multumesc pentru opinie si comentariu.
deplin de acord privinta procentului! insa, cel putin cei care stiu asta, ar trebui sa incerce sa indrepte lucrurile. luam decizii de moment, si probabil 10% dintre ele au consecintele pe care le-am dori. tu care cunosti mecanismul luarii deciziilor, esti tot in zona celor 90%? eu sper ca am ajuns la 89%:)