Relatiile amoroase la job
11.11.2008 
roxana soare 
Categoria: 
Se spune ca in casa barbatul este capul familiei iar femeia gatul. La locul de munca oare ce zicala ar fi mai potrivita?
Indiferent de locatie, ora, situatie, barbatul si femeia interactioneaza. Si unde-si petrec amandoi cea mai mare parte a timpului? La job, desigur. Astfel ca, inevitabil, locul de munca devine propice dezvoltarii unor relatii amoroase. Ecuatia este foarte simpla: [(el+ea)+job]-viata personala=?
Acum nu pot spune ca din „exercitiul” asta rezulta dragostea pentru ca nu prea s-a demonstrat acest lucru. Dupa caz, fiecare poate trece ce stie/ce a trait/auzit in locul semnului de intrebare. De ce am pus sub semnul intrebarii relatia dintre el si ea la job? Pentru simplu fapt ca in urma unei relatii pur „chimice” nu stiu daca poate exista un rezultat concret sau care macar sa se poata concretiza in timp.
Incerc sa fiu cat mai putin subiectiva si sa cred catusi de putin ca relatiile amoroase la job au vreo finalitate, dar din cate stiu nu se dau mari sanse acestor relatii. Toata lumea se distreaza cum poate. Atat el, cat si ea sunt constienti ca nu trebuie sa-si lase sentimentalismele sa le afecteze munca. Nu mai pun la socoteala orgoliile.
Ce se intampla daca ea este promovata? Ori are o legatura cu sefu’, ceea ce este rau, ori a vrut sa-i demonstreze lui ceva (la ambele cazuri am luat in calcul legatura ei cu un angajat). Cred cu desavarsire ca relatiile amoroase la locul de munca sunt strict de natura fizica. S-au facut multe studii unde atat barbatii, cat si femeile au spus ca au fantezii cu colegele, respectiv colegii de birou.
Nu dauneaza astfel de relatii decat persoanelor care chiar au crezut ca relatia poate deveni una serioasa si s-a dovedit contrariul. Atata timp cat partenerii pornesc de la inceput pe ideea de distractie este totul bine, sanatos si nedaunator.
Relatiile amoroase pe care le consider sanatoase sunt cele cand el si ea pornesc impreuna o afacere pe care o dezvolta si merg impreuna catre reusita, lucreaza pentru ei insisi. Pentru ca intr-o astfel de relatie nu exista timp pentru greseli, esti propriul sef si deja biroul, xeroxul sau imprimanta nu ti se mai par locatii de „escapade”. Deja ai alt respect pentru relatie, pentru locul de munca, fata de angajati (dupa caz).
Traim in epoca vitezei astfe incat fiecare incearca sa-si menajeze timpul si viata cum poate. Munca este pe primul loc pentru fiecare dintre noi. Orice relatie este bine venita… daca este un caz mai fericit si urmeaza o promovare cu atat mai bine.
La nivel de Romania femeile inca nu sunt bine vazute de catre barbati atunci cand acestea ocupa un post de conducere. Dar ca sa fiu ironica am sa intreb: cui se datoreaza asta? Domnilor va supara atunci cand vedeti o femeie intr-o super masina? De ce?
Loading ...
Buna, Roxana! Bine ai venit in “gasca”! Da-mi voie sa-ti semnaleze cateva chestiuni aparute in discursul tau descrisptivo-explicativ care mi-au atras oarecum atentia. Nu cred ca intra in discutie atunci cand vorbim de relatii interpersonale elemente atat de statice de genul ecuatiilor, poate doar in cazul in care ne folosim de ea mai mult sub forma unei scheme orientative spre a usura intelegerea argumentatiei. Sa spunem ca ai folosit-o in acest scop, atunci, oricat am vrea noi, nu putem sa “scadem” viata personala, adica sa facem abstractie de existenta ei atata timp cat ai o verigheta pe deget sau pe cineva care te suna constant sau caruia i-ai promis ca o s-o/sa-l suni cand pleci de acolo. Sunt de parere ca viata personala are o influenta covarsitoare, pe langa ceilalti factori, in relationarea amoroasa cu acea/acel colega/coleg de la job. Si inca ceva…simt o oarecare victimizare a femeii? Deci barbatul nu este doar in familie cap, ci este si capul rautatilor in ceea ce priveste relatiile amoroase la job…acum inteleg de ce el este trecut primul in acea paranteza rotunda
Nu te descuraja, Roxana! Sa ai spor si inspiratie!
Bine v-am gasit! da-mi voie sa te contrazic: faza cu “verigheta pe deget” mi se pare deja o scuza penibila fie ca e vorba despre el, fie ca e vorba despre ea. Nu am luat apararea “ei”, cum ti s-a parut, dar trebuie sa recunoastem ca atunci cand jobul e f solicitand si, din nefericire “dragostea trece prin stomac”, viata personala nu prea exista. Nu o spun doar eu, desi nu m-am inspirat din sondaje, ci pur si simplu din ceea ce vad in jurul meu. Referitor la ce ai spus tu “Sunt de parere ca viata personala are o influenta covarsitoare, pe langa ceilalti factori, in relationarea amoroasa cu acea/acel colega/coleg de la job.”, suntem pe aceeasi unda. eu am o relatie f. serioasa, ma cunosc si stiu ce vreau, dar… barbatul nu e capul rautatilor…doar ca uneori nu se prea fereste de “ele”. textul meu imi reprezinta opinia pe aceasta tema, nu e fictiune (am avut de unde sa ma inspir) si intotdeauna m-au bucurat comentariile asupra materialelor mele (indiferent de natura lor)
PS: nu sunt descurajata deloc! nu am de ce!
Scuza penibila pentru ce, ca nu inteleg. Pentru faptul ca ea sau el nu accepta sa calce stramb la locul de munca? Sau tocmai pt ca au inselat? Ori sa inteleg ca tu vezi verigheta ca pe o simpla bucata de metal, sau o bijuterie de care te poti deispensa oricand. Inca ceva, nimeni n-a vorbit de dragoste, asa cum spui si tu…atunci cum e cu trecerea ei prin “stomac”?
Buna Roxana! De ce crezi ca femeile au nevoie sa fie ” bine vazute”atunci cand ocupa un ” post de conducere” sau cand conduc o “super masina” ? Doar pentru ca sunt dornice de admiratie?Pentru ce este nevoie sa faci calcule matematice atunci cand vorbesti de o relatie amoroasa,fie ea si la locul de munca?
Scuze roxana, insa fara sa te superi articolul tau pare inspirat din realitate…si sincer, cred ca este realitatea TA. Iar in ceea ce priveste femeile ce ocupa posturi de conducere sau au masini bune pe care le conduc…opinia ta privitoare la aceste fapte…sunt inspirate din “ciao” sau “can-can”?Te sarut, succes in continuare