Comments on: Relatiile amoroase la job

By: Eu

Eu — Mon, 11 Jan 2010 02:14:33 +0000

Scuze roxana, insa fara sa te superi articolul tau pare inspirat din realitate…si sincer, cred ca este realitatea TA. Iar in ceea ce priveste femeile ce ocupa posturi de conducere sau au masini bune pe care le conduc…opinia ta privitoare la aceste fapte…sunt inspirate din “ciao” sau “can-can”?Te sarut, succes in continuare

By: Anita

Anita — Thu, 02 Apr 2009 22:27:21 +0000

Buna Roxana! De ce crezi ca femeile au nevoie sa fie ” bine vazute”atunci cand ocupa un ” post de conducere” sau cand conduc o “super masina” ? Doar pentru ca sunt dornice de admiratie?Pentru ce este nevoie sa faci calcule matematice atunci cand vorbesti de o relatie amoroasa,fie ea si la locul de munca?

By: adrian samoila

adrian samoila — Wed, 12 Nov 2008 18:49:12 +0000

Scuza penibila pentru ce, ca nu inteleg. Pentru faptul ca ea sau el nu accepta sa calce stramb la locul de munca? Sau tocmai pt ca au inselat? Ori sa inteleg ca tu vezi verigheta ca pe o simpla bucata de metal, sau o bijuterie de care te poti deispensa oricand. Inca ceva, nimeni n-a vorbit de dragoste, asa cum spui si tu…atunci cum e cu trecerea ei prin “stomac”?

By: roxana soare

roxana soare — Wed, 12 Nov 2008 08:21:15 +0000

Bine v-am gasit! da-mi voie sa te contrazic: faza cu “verigheta pe deget” mi se pare deja o scuza penibila fie ca e vorba despre el, fie ca e vorba despre ea. Nu am luat apararea “ei”, cum ti s-a parut, dar trebuie sa recunoastem ca atunci cand jobul e f solicitand si, din nefericire “dragostea trece prin stomac”, viata personala nu prea exista. Nu o spun doar eu, desi nu m-am inspirat din sondaje, ci pur si simplu din ceea ce vad in jurul meu. Referitor la ce ai spus tu “Sunt de parere ca viata personala are o influenta covarsitoare, pe langa ceilalti factori, in relationarea amoroasa cu acea/acel colega/coleg de la job.”, suntem pe aceeasi unda. eu am o relatie f. serioasa, ma cunosc si stiu ce vreau, dar… barbatul nu e capul rautatilor…doar ca uneori nu se prea fereste de “ele”. textul meu imi reprezinta opinia pe aceasta tema, nu e fictiune (am avut de unde sa ma inspir) si intotdeauna m-au bucurat comentariile asupra materialelor mele (indiferent de natura lor)

PS: nu sunt descurajata deloc! nu am de ce!

By: adrian samoila

adrian samoila — Tue, 11 Nov 2008 18:39:35 +0000

Buna, Roxana! Bine ai venit in “gasca”! Da-mi voie sa-ti semnaleze cateva chestiuni aparute in discursul tau descrisptivo-explicativ care mi-au atras oarecum atentia. Nu cred ca intra in discutie atunci cand vorbim de relatii interpersonale elemente atat de statice de genul ecuatiilor, poate doar in cazul in care ne folosim de ea mai mult sub forma unei scheme orientative spre a usura intelegerea argumentatiei. Sa spunem ca ai folosit-o in acest scop, atunci, oricat am vrea noi, nu putem sa “scadem” viata personala, adica sa facem abstractie de existenta ei atata timp cat ai o verigheta pe deget sau pe cineva care te suna constant sau caruia i-ai promis ca o s-o/sa-l suni cand pleci de acolo. Sunt de parere ca viata personala are o influenta covarsitoare, pe langa ceilalti factori, in relationarea amoroasa cu acea/acel colega/coleg de la job. Si inca ceva…simt o oarecare victimizare a femeii? Deci barbatul nu este doar in familie cap, ci este si capul rautatilor in ceea ce priveste relatiile amoroase la job…acum inteleg de ce el este trecut primul in acea paranteza rotunda
Nu te descuraja, Roxana! Sa ai spor si inspiratie!