Mana care mangaie isi exprima tandretea. Pielea care primeste percepe ceea ce-i spune mana si-i raspunde.

Este un adevarat dialog.

Vestitul medic si terapeut de cuplu Gerard Leleu afirma, in „Tratat de mangaieri” ca pielea nu minte: „Oricat de priceput ar fi la modul tehnic cel care mangaie, indiferenta-i va fi demascata de senzorii pielii, iar gestul isi va pierde din putere”.

Limbajul atingerii este unul dintre primele pe care-l invata corpul uman. Mangaierea este o amintire pe care o pastram, probabil, inca din pruncie cand mama, mangaindu-ne, ne invata sa iubim. De atunci, fiecare om cauta aceasta senzatie, asociata cu dragostea, calmul, relaxarea, placerea. Mangaind, mama ne daruia, la inceputul vietii, mult mai mult decat liniste si afectiune. Ea ne daruia sanatate.

Fizica si psihica.

In acest sens, este foarte sugestiv ceea ce se intampla in orfelinatele americane la inceputul secolului trecut. 90% dintre copii mureau inainte de a implini un an, chiar daca erau hraniti si ingrijiti ireprosabil.

Medicii si-au dat seama ca mureau din lipsa de iubire si au recomandat asistentelor sa-i mangaie si sa aiba grija de ei ca de propriii copii. Astfel, mortalitatea a scazut la aproape 10%.

Nevoia unei stimulari tactile tandre este o nevoie primara ce trebuie satisfacuta pentru ca bebelusul sa se dezvolte si sa devina o fiinta umana sanatoasa

si echilibrata.

Totusi, echilibrul fizic si psihic al adultului cere aceleasi senzatii tactile. Odata cu trecerea timpului nevoia de atingere nu dispare, ci se diversifica. Pe fondul diferitelor tipuri de afectiune pe care incepe sa le simta omul, mangaierea e un gest daruit nu doar de familie, ci si de iubiti, prieteni, colegi.

Pentru multi dintre noi, mangaierea devine, in ani, o forma de manifestare voalata a iubirii. Aceasta se intampla din cauza ca experienta de viata si dezamagirile ne „fura” ceva din capacitatea de a ne exterioriza emotiile. Astfel, o strangere de mana,

o mangaiere pe crestet, o atingere a obrazului, o imbratisare sunt gesturi purtatoare de afectiune.

„Eu cred in tine”, „imi pasa de tine” sau, pur si simplu, „te iubesc” sunt doar cateva exemple de mesaje transmise cu ajutorul mangaierilor.

Dincolo de a fi un simplu contact fizic, atingerile transmit, prin incarcatura lor, la fel de multe afecte precum cuvintele. De aceea trebuie sa nu uitam sa le folosim in comunicarea cu oamenii dragi.

Bilbiografie:

Gerard Leleu – „Tratat de mangaieri”

http://editura.kamala.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=49&Itemid=184

http://www.psychologies.ro/Dosar-Psihologie/Cuplu-Sexualitate/Dulceata-mangaierii-523879

Surse poze:

http://www.google.ro/imgres?imgurl=http://www.itsybitsy.ro/images/upload/articles/1107-1.jpg

- te ghemuiai si te luai singur in brate

- iti strangeai in brate ursuletul de plus, cainele sau pisica

- ii rugai pe mami sau pe tati sa vina sa te ia in brate

Daca ai facut macar o data unul din lucrurile de mai sus, inseamna ca stii cat de importante sunt imbratisarile pentru bunastarea emotionala a fiecarei persoane.

Ai nevoie de o imbratisare astazi? 

Oricine are nevoie de o imbratisare din cand in cand. Cum bine a spus Chuck Charles, imbratisarile sunt precum manevrele Heimlich emotionale.

O data ce esti imbratisat, toate emotiile se revarsa si simti ca greutatea vietii a fost ridicata de pe umerii tai.

Studiile au aratat faptul ca fiecare fiinta umana are nevoie de:

- 4 imbratisari pe zi numai pentru a supravietui

- 8 imbratisari pe zi pentru a se mentine la un nivel emotional ridicat

- 12 imbratisari pe zi pentru a evolua si a deveni o persoana mai buna

Cei care se simt cateodata stingheriti de imbratisarile traditionale ar trebui sa incerce una dintre variatele forme ale imbratisarii:

- o mangaiere

- un zambet iubitor

Imbratisarile sunt bune pentru sanatate! 

Pielea noastra este un organ senzorial. Imbratisarile amplifica secretia de endorfine, chimicala fericirii. Ele intaresc sistemul imunitar, reduc stresul, ajuta in calmarea depresiilor si influenteaza somnul.

Sunt de asemenea energizante. O imbratisare poate fi savurata de oricine si nu are efecte secundare negative. Imbratisarile pot fi cu adevarat numite medicamente minune.

Despre imbratisari 

Imbratisarile sunt un lucru atat cultural, cat si legat de generatii; difera de la o cultura la alta si de la o generatie la alta; imbratisarile depind de asemenea de genul persoanelor si relatiile dintre ele.

- imbratisatile sunt mai acceptate intre femei decat intre barbati, totusi, ele devenind din ce in ce mai acceptate si intre cei din urma

- este mai probabil ca un afro-american sa imbratiseze un alt afro-american, decat sa imbratiseze un alb

- imbratisatile sunt mai acceptate decat de obicei atunci cand au loc evenimente emotionante precum nunti, inmormantari, reuniuni sau evenimente sportive (ultimul se aplica in special barbatilor)

- majoritatea oamenilor nu se simt confortabil sa imbratiseze o persoana atunci cand o intalnesc (daca nu este o ruda indepartata); in schimb, imbratisarile inaintea plecarii sunt o concluzie ca intalnirea cu cineva a fost placut

- imbratisarile la locul de munca devin si ele din ce in ce mai acceptate deoarece tinerii sunt din ce in ce mai putin tematori de o eventuala hartuire sexuala (spre deosebire de oamenii mai in varsta)

Stiati ca exista o Zi Nationala a Imbratisarilor

? (in America)

Ziua Nationala a Imbratisarilor a fost creata de reverendul Kevin Zaborney din Michigan si a fost sarbatorita pentru prima data pe 21 ianuarie 1986. Scopul acestei zile a fost de a-i invata pe oameni despre beneficiile imbratisarilor nu numai in SUA, dar si in Canada, Rusia, China si alte câteva tari. Pentru recunoasterea acestei zile au fost tinute evenimente in scoli, spitale, azile si biblioteci. In incheiere va las sa vizionati un clip din campania “Free Hugs”. Imbratisati-va mai des.

JAPONIA

Japonia, la fel ca ?i China, nu este o tara orientata spre atingere. Astfel, expunerea publica a afectiunii este adesea evitata, in special atingerile prelungite. Japonia este recunoscuta pentru plecaciunile gratioase ca forma de salut, de intampinare.

Strangerile de mana sunt si ele practicate, insa plecaciunile sunt cel mai bun semn de a-ti arata respectul fata de alte persoane.

Cu cat o plecaciune este mai joasa si dureaza mai mult, cu atat este evidentiat respectul, multumirea sau atitudinea umila fata de cineva. Contactul vizual prelungit poate fi intimidant pentru japonezi si de aceea ei il considera nepoliticos.

Lucruri care trebuiesc evitate in public sunt scuipatul, sufletul nasului, deschiderea gurii (cascatul sau rasul).

DESPRE PLECACIUNEA PRESEDINTELUI OBAMA

Presedintele Obama s-a inclinat in fata imparatului Japoniei in timpul vizitei sale in tara cu pricina si, ca urmare, in presa, audiovizualul si blogosfera americana au aparut numeroase afirmatii nebunesti, fara sens.

Ce este in neregula cu imaginea de mai sus?

Ce reactii ar trebui sa avem la reactiile americanilor?

Iata cateva ganduri si cunostinte:

• Plecaciunile sunt extrem de importante in cultura asiatica, mai ales in Japonia si Coreea. Obama este in Japonia ca invitat. Cum altfel ar trebui sa-si intampine gazdele?

• Plecaciunea adecvata este insemnata – cea traditionala (la un unghi de 90 de grade ) este asemanatoare cu cea facuta de Obama in poza (unii ar spune minus strangerea de mana).

• Chiar daca nu se stie exact originea plecaciunii in cultura asiatica, un lucru e clar: ea reprezinta un semn de respect – mai ales in cazul gazdelor si al batranilor.

• Plecaciunile sunt de asemenea reciproce. Ar fi interesant de vazut o inregistrare a acestui “schimb”deoarece as fi socata daca imparatul japonez (si sotia sa) nu au raspuns printr-o alta plecaciune (chiar repetata).

• Plecaciunea nu este doar un semn de respect, ci si unul de incredere si relationare.

O varianta a originii ple caciunii este

ca aceasta a aparut in perioada feudala a istoriei Japoniei. Luptatorii si samuraii se inclinau unul in fata celuilalt (ochii in jos, capul aplecat, corpul la 90 de grade ) si, in esenta, isi expuneau gatul (adica propria viata) in fata altui luptator si sabiei lui de samurai.

• Plecaciunea este gratioasa.

Plecaciunea reflecta frumusetea altei culturi. Plecaciunea inseamna incredere, respect si prietenie.

Si aceasta lume are nevoie de mai mult respect reciproc si incredere. Cu totii ar trebui sa invatam sa “ne aplecam” in fata celorlalti. Daca tot vorbim despre acest subiect, haideti sa uitam de strangerea de mana si sa adoptam cu totii plecaciunile.

Iata si un link catre un articol din The UK Telegraph despre comentariile la adresa plecaciunii lui Obama. Care sunt parerile voastre?

Totusi, ce rol are atingerea in spatiul social, unde indivizii nu se cunosc unii pe ceilalti? Precizam ca observatiile incluse in acest articol sunt extrase dintr-un studiu personal desfasurat pe teren, pe o perioada de trei luni.

Cinci moduri de a atinge

Pentru a determina specificul contactelor cutanate initiate in mijloacele de transport in comun din capitala Romaniei, trebuie sa avem in vedere taxonomia functiilor comunicarii tactile. Stanley Jones si Elaine Yarbrough au studiat atingerile si au descoperit ca se pot clasifica astfel:

1) Atingeri care transmit emotii pozitive – strangerea de mana in scop de multumire pentru un favor, atingerile camaraderesti care consolideaza relatia interpersonala, imbratisarile, mangaierile;

2) Atingerile in joaca – sunt initiate cu un scop ludic si sunt incarcate de o semnificatie diferita de cea pe care o poarta in mod normal, in momentul in care sunt executate cu seriozitate (spre exemplu, o palma, o mangaiere);

3) Atingerile „de control” – vizeaza dirijarea actiunilor, comportamentelor, a sentimentelor individului atins;

li se aloca sensuri multiple in functie de contextul situational,

de relatia interpersonala dintre indivizi, de statusul acestora.

4) Atingerea „rituala” – transmiterea harului prin atingeri de la preot la preot sau de la preot la credincios, atingerea cu un obiect sacru, atingerea cu rol taumaturgic. Strangerea mainii in semn de salut, sarutul mainii, sarutul pe obraz si cel dintre indragostiti sunt iarasi forme ale atingerilor rituale.

5) Atingerile intreprinse in alt scop decat cel comunicational – desi acestea au la baza o motivatie obiectiva (pozitionarea mainii pe frunte pentru a lua temperatura unui individ sau chiar intinderea cremei de plaja pe pielea unei alte persoane), de cele mai multe ori transmit si informatii afective, precum grija fata de „celalalt”, interesul pentru sanatatea, sentimentele, starea sa de spirit.

RATB – un spatiu al atingerilor

Atingerile care transmit emotii pozitive pot fi remarcate in RATB numai in cazul cuplurilor si al celor care se cunosc intre ei. De la o bataie pe umar, la un gest de salut (strangerea mainii) si chiar un sarut (desi acesta trebuie sa se supuna conventiilor spatiului public si normelor sociale existente pentru a nu fi sanctionat prin priviri dezaprobatoare).

Alte contacte cutanate pe care le putem nota sunt cele care nu au drept obiectiv principal comunicarea, ci mai degraba un rol utilitar. Totusi, prin intermediul lor se transmite grija fata de un semen, interesul pentru binele lui, ceea ce duce la cresterea capitalului social si, implicit, a increderii interumane.

Este o modalitate excelenta de reducere a agresivitatii unui alt individ. Atingerile vizeaza, cel mai adesea, zona cotului, antebratul si bratele in ansamblu si pot fi observate in timpul franelor bruste sau in oferirea ajutorului unui batran de a urca sau cobori din mijlocul de transport.

Cu o frecventa superioara celorlalte tipuri de contacte cutanate, atingerile „de control” reprezinta o modalitate de a semnaliza partenerilor de calatorie ca doresti sa te deplasezi  dintr-o parte intr-alta, sa cobori sau sa le atragi atentia asupra unui fapt.

Cu toate acestea, atingerile prin care se vizeaza dirijarea comportamentului unei alte persoane ar trebui limitate sau chiar eliminate din codul comportamental adoptat in RATB, deoarece stimuleaza agresivitatea individului atins. Disconfortul resimtit reprezinta efectul nesigurantei si nelinistii provocate de cel care patrunde in spatiul intim al celeilalte persoane.

Pentru a concluziona, ne raportam la sfatul Aureliei Marinescu ce precizeaza in Codul bunelor maniere astazi ca actiunea de a atinge pe altcineva in autobuz/troleu/tramvai este prohibita si nu se incadreaza in normele de politete actuale.

Bibliografie:

• DINU, Mihai. 2000. Comunicarea – repere fundamentale, editia a II-a. Bucuresti: Editura Algos.
• MARINESCU, Aurelia. 2008. Codul bunelor maniere astazi. Bucuresti: Editura Humanitas.

Acelasi Kieslowsky a creat Decalogul.

Cu 10 episoade.

In unul dintre ele, al saselea, ecranizeaza o poveste a unui tanar – Tomek -  care isi petrece majoritatea timpului liber in camera lui observand viata unei femei – Magda – prin binoclul sau. Tanarul o urmareste, ori de cate ori are ocazia pentru a crea sansa unei intalniri: o suna si tace, lucreaza la posta si ii pune in cutia postala avize false, in ideea in care ea va veni la ghiseul unde este el, se angajeaza sa duca laptele dimineata pentru a ajunge la usa ei, cheama o urgenta pentru verificarea gazelor la adresa ei pentru a intrerupe un moment intim dintre ea si unul din iubitii ei. Tot acest joc nonverbal ii accentueaza obsesia si timiditatea lui Tomek.

Iar noi, spectatorii filmului, descoperim viata Magdei prin binoclul unui tanar, revelandu-se in fata noastra o poveste de dragoste  conturata prin fiecare gest.

Prima parte aici.

La un moment dat ii vorbeste la telefon. Ii spune despre binoclul sau.

Stiind ca este urmarita, Magda se uita pe geam si privirile lor se intalnesc fara a se privi, fiind prea multa distanta. Il vedem tresarind, este pentru prima oara cand i-a captat cu atentia.

Apoi alearga dupa ea de la posta pentru a-I spune ca el este cel care pune avizele false. Iar intr- o dimineata, lasandu-i sticla de lapte la usa, ea

o deschide si il confrunta. Aceast dialog, Kieslowsky il incadreaza intr-un decor rosu, inramandu-i intr-un geam al holului si creaza spatiul iubirii dintre cei doi, de data aceasta intr-un mod real, lasand imaginarul la o parte. Magda il provoaca privindu-l fix, intrebandu-l ce vrea, iar el ii raspunde cu o privire : “nimic”, cuvant care o socheaza. Pentru ea este greu de inteles ca acest tanar o iubeste inocent, fara sa doreasca nimic carnal.

Ea ii ofera intalnirea ceruta. Si ca pe fie care barbat din viata ei, il invita la intimitate. Momentul este adancit intr-o maxima tensiune, a privirilor si a atingerii, dar mai ales de refuzul unui statul banal, repetat de atatea ori si la care a asistat la marginea binoclului sau. El nu vrea sa fie inca unul din iubitii Magdei, sentimentele pe care le poarta fiind oneste, ea fiind prima femeie pe care o atinge. 

Finalul este ciclic. Se incheie acolo unde a inceput – in oficiul postal, el in spatele ghiseului, ea in fata, despartiti de geamul transparent si tunelul de dialog creat de un cerc decupat in sticla. Daca in prima scena ea nici nu il privea, el fiind un anonim neinteresant, acum, la finalul evenimentelor, ea il priveste insistent, vorbindu-i cu privirea cat de mult a atins ceva uitat din ea, zambindu-i suav si feminin, iar el, spunandu-i simplu ca nu o mai spioneaza abandonandu-si binoclul.

Ea intelege ca dragostea este mai mult decat un contact fizic, el ramane acelasi inocent, insa altfel. Va las sa va regasiti propria inocenta, prin privirile celorlalti.

Atingerile in relatia parinte-copil sunt esentiale pentru o dezvoltare armonioasa a personalitatii celui din urma.

Copiii au nevoie de atingerile parintilor, dovada fiind faptul ca un bebelus poate muri in lipsa acestei atingeri chiar daca toate celelalte nevoi ii sunt satisfacute.

Rolul atingerii parintilor in viata unui copil

Atingerea ajuta la stabilirea contactului intre doua fiinte umane si este una dintre cele mai puternice modalitati de transmitere a dragostei de la parinti la copii. O declaratie de iubire din partea parintil or neins

otita de atingere nu este foarte convingatoare si creaza o prapastie in relatia dintre cei doi. Din acest motiv, cei ce nu au fost imbratisati de mama si nu au stat pe genunchii tatalui poarta un gol in suflet tot restul vietii.

Prima dovada de iubire pe care o primim in viata este atingerea. Nou nascutul nu are toate simturile bine dezvoltate, insa simtul tactic este foarte puternic si important. De aceea, copiii ce sunt tinuti in brate de mame in primele 90 de minute dupa nastere plang mai rar si mai putin.

Cu timpul, aceasta nevoie de a comunica tactic cu parintii se transforma in jocuri ce implica un contact fizic de tipul leganatului, harjonelilor etc. Apoi, la adolescenta, refuzam acest tip de atingeri, dar simtim nevoia unor gesturi precum o bataie pe spate incurajatoare, o mangaiere pe crestet sau o imbratisare sincera.

Lipsa acestor tipuri de atingere poate avea urmari importante pentru viitorii adulti.  Un copil privat de atingerea parintilor poate avea probleme grave de adaptare in societate si de autoafirmare. El va fi mai putin increzator in sine si mai suspicios in relatie cu cei din jur deoarece nu a cunoscut un contact uman autentic. Pe de alta parte, efectul poate fi si opus, manifestat pr in promiscuitate sexuala, in efortul inconstient de a umple golul lasat de lipsa afectiunii fizice a parintilor.

Diferentele dintre sexe

Se stie faptul ca parintii comunica tactil mai mult cu copilul in cazul in care acesta este fata. Dar cum se reflecta acest lucru in comportamentul lor? Ganditi-va la prietenele care se tin de mana, se pupa si se imbratiseaza cand se vad si la baietii si gasca lor de prieteni in care atingerea poate fi un gest interpretabil si privit cu suspiciune. De aceea, pentru fete, atingerea este o forma de comunicare in timp ce pentru baieti este o forma de confruntare. Mai mult, un barbat violent sau foarte rece in relatie cu ceilalti este unul care nu a primit destula afectiune manifestata prin atingeri din partea parintilor.

Societatea de azi este una a «multimii solitare». Oamenii sunt impreuna, dar singuri.

Din pacate, parintii sunt cateodata prea ocupati pentru a-si imbratisa copilul si a-i aminti iubirea lor, prea stresati de grijile cotidiene pentru a acorda atentie acestor mici, dar esentiale nevoi.

Priviti acest filmulet. O atingere chiar poate face minuni !

Sursa imagine: http://fknizner.umwblogs.org/2009/04/14/parental-investment-in-humans/

Surse:  http://psiholog.proeducation.md/parinti/8.html

http://www.gradinitesibiu.ro/Sfatul-psihologului/mangaierea-necesitate-fundamentala-pentru-copii.html

Ne protejeaza. Ne tine la un loc. Ne anunta ce simtim, la modul propriu.

Pielea are milioane de terminatii nervoase, active si expuse, care simt orice, de la adierea vantului pana la o atingere plina de dragoste.

Legatura mama-copil

Probabil ca cea mai impresionanta legatura emotionala este cea dintre mama si copil. In primele luni ale vietii, bebelusul cunoaste lumea in special cu ajutorul simtului tactil si al mirosului. De aceea, importante sunt “parfumul” mamei si felul in care aceasta comunica nonverbal (prin atingere) cu copilul ei.

Poate insa aceasta comunicare nonverbala sa actioneze ca un calmant pentru prunc? Poate sa fie mai mult decat o exprimare a dragostei?

Pozitia cangur

Pozitia cangur este o metoda de a intari legatura dintre parinte si copil prin contactul fizic apropiat. Aceasta “tehnica” presupune tinerea copilului in brate, el fiind imbracat numai intr-un scutec, intre sanii goi ai mamei sau pieptul tatalui – pozitie similara a modului in care cangurii isi cara puii. Prin contactul cu pielea parintilor, pielea bebelusilor este tinuta calda si acestia interactioneaza la un nivel intim cu parintii lor.

Beneficiile ingrijirii de tip “cangur”

Majoritatea studiilor au dovedit ca aceasta metoda de a ingriji nou-nascutii are un impact major pozitiv atat asupra bebelusilor, cat si a parintilor. Printre bolile care pot fi vindecate folosind aceasta pozitie se numara colicile (foarte frecvente la copii), problemele respiratorii si problemele cardiace.

Cauza majora a colicilor se pare ca este inabilitatea nou-nascutului de a trece de la o stare a somnului la alta. Gazele asociate colicii sunt cauzate de excesul de plans al copilului in aceasta tranzitie. Ingrijirea de tip cangur efectuata intr-un mediu linistit s-a dovedit a reduce plansul si a ajuta copilul sa invete cum sa aiba un somn linistit (studiul Patriciei Mesmer – Pediatric Nursing).

Copiii care in mod normal ar fi fost pusi in incubatoare dupa nastere pot fi “vindecati” de problemele respiratorii stand in bratele mamei lor pana la 48 de ore (Susan Ludington – Acta Pediatrica).

Bataile inimii sunt mult mai regulate atunci cand copilul este tinut in pozitia cangurului deoarece acesta poate auzi bataile inimii parintelui si se regleaza dupa acestea (Gay Gale si Kathleen Vandenburg – Neonatal Work). De asemenea, pozitia cangur stimuleaza lactatia mamei si usureaza procesul de alaptare.

Aceasta “tehnica” intima incurajeaza interactiunea si crearea unei legaturi intre parinti si nou-nascutii care altfel ar fi fost trimisi in incubatoare. Beneficiile emotionale si psihologice ale acestei practice sunt evidente.

Buy Diflucan Online Reactiile parintilor si ale bebelusilor dovedesc faptul ca pozitia cangur este cel mai bun lucru descoperit pentru legatura parinte-copil.

Atingerea – transfer de informatii

A-l atinge pe celalalt a insemnat, o buna perioada de timp, a pune in aplicare o serie de norme sociale a caror incalcare era sanc?ionata. Practica atingerilor, supusa unor uzante de statut social, a condus, in secolul trecut, la obiceiul purtarii manusilor atat de femei cat si de barbasi.

De altfel, in zilele noastre, strangerea de mana se realizeaza, uneori, prin indepartarea manusii, in cazul in care este purtata.

Prinderea palmei celuilalt, prin atingerea cutanata, reprezinta un veritabil transfer de informatii: caldura pielii genereaza o atitudine favorabila din partea celuilalt, o mana delicata, mica trezeste un sentiment de gingasie. In ciuda acestui fapt, aceste norme ce transforma atingerea intr-un adevarat ritual social ingradesc si astazi, practica atingerii: in lumea araba, atingerea mainii feminine este interzisa, precum si sarutul mainii, fara a cere permi

siunea persoanei in cauza.

Atingerea – ritual de socializare

Revenind in coltul nostru de civilizatie, atingerile devin rutina, importanta lor, ca ritual de socializare, se dilueaza.

Umerii nostri, palmele, picioarele devin zone inerte ale corpului ce, zilnic, primesc atingerea altor umeri, coate, picioare, palme fara macar sa le identifice. Contactul cu cel de langa noi, prin intermediul atingerilor, ne depersonalizeaza, functioneaza, mai degraba, ca un scut protector; ne imbulzim, ne facem loc in multime pentru a ajunge la destinatie. Celalalt devine un simplu corp, lipsit de identitate si pe care il percepem ca obstacol.

Asistam, astfel, la nasterea unui paradox: suntem supusi atingerilor, in repetate randuri, si, totusi, ne desensibilizam, devenim imuni la acest gest care, in alte circumstan?e poate antrena stari emotionale intense. De cate ori nu ni s-au spus cuvinte incurajatoare insotite de o bataie pe umar si, atunci, am simtit, intr-adevar, efectul lor benefic, sau de cate ori nu am cedat, mai usor, la o mangaiere pe spate? Acest lucru se explica nu doar de reducerea distantei dintre noi si celalalt, cat, mai ales, de transferul emotional realizat prin intermediul simtului nostru tactil. Din acest punct de vedere, atingerea, este un gest ce isi afirma independenta in raport cu celelalte care presupun activarea altor simturi: nevazatorii citesc lumea prin atingeri, la fel si pruncii.

De multe ori atingerile intime se desfasoara fara un contact vizual intre cei doi parteneri si, cu toate acestea, gestul nu-si diminueaza importanta.

Dincolo de marea aglomeratie urbana, atingerile isi pastreaza semnificatia lor majora de punere in conexiune emotionala a doua entitati umane si ne faciliteaza accesul la trairile interioare ale celuilalt, fapt pe care privitul, ascultatul nu ni-l ofera cu atat de mare generozitate.

Asa cum unii au suflet bun sau sunt rai la suflet, la fel cu vointa, poate fi puternica sau slaba, iar aceasta se poate vedea prin modul in care se produce atingerea, sau absenta acesteia. Intelegem prin vointa acea forta, actiune indreptata spre indeplinirea unui scop propus, si asta presupune recurgerea la orice mijloc. In cazul nostru, prin intermediul hapticii (atingerii).

Poate ca unii din cititorii acestui articol vor astepta sfaturi, miscari exemplare pe care sa le aplice in situatii aparte etc., insa nu vor afla acestea de asta data (pot apela in acest sens la un ghid de comunicare nonverbala), ci voi incerca sa ridic in atentie anumite relatii care pot exista intre atingere, ca si comportament nonverbal, si trairile, gandurile si motivatiile noastre launtrice, pe care le tinem doar pentru noi, in ultima instanta.

Am ales comparatia cu privirea pentru a ne da seama de faptul ca, inca o data, comportamentul nostru ce tine de nonverbal nu este unitar, ci trebuie noi sa-l punem cap la cap pentru a constientiza cu claritate si fara echivoc daca cineva ne minte, daca se simte aiurea langa noi, sau daca se plictiseste etc. O anumita miscare a ochilor poate a vea o motivatie ce provine pe filiera emotionala, sau alta miscare, a bratelor, poate fi datorata unei invatari.

Astfel, lucrurile se complica si nonverbalul devine un domeniu cu multe semne de intrebare. Normal ca unora li se pare floare la ureche atata timp cat au parcurs cateva randuri schematice in care se spunea ca daca-ti lasi barbia in palme inseamna ca te plictisesc spusele conlocutorului, dar oare cati stiu ca astfel de gest poate explica admiratia, mai ales la fete, pentru cineva si, astfel, ascunderea obrajiorilor rosii?

Sa revenim la atingere si privire. De ce oare incerc sa plictisesc lumea cu motivatii si cauze interne, cand as putea foarte simplu sa ma arunc in cateva sfaturi practice, cu explicatiile de rigoare, in legatura cu gesturile facute ? Pentru ca acestea sunt vizibile, observabile si artificiale, mincinoase de cele mai multe ori, iara aflarea cauzelor acestora va va indemna mai bine sa va dati seama ce vrea respectiva persoana de la voi, si cam cum ar trebui sa reactionati.

Atingerea celuilalt, ca si vointa, in contextele cele mai variate, presupune actiune si consumul unei energii pentru a-l determina pe cel de langa sa actioneze intr-un mod dorit de tine.

Privirea este pasiva, insa uneori poate fi agera si vicleana.

Privirea se lasa de cele mai multe ori studiata, observata, „prinsa”, dar nu poate fi controlata, supusa (doar in hipnoza). Ajungem uneori sa acordam vitalitate privirii cu ajutorul atingerii, la un nivel metaforic, „m-a atins cu privirea”.

Prin comparatie, atingerea, mangaierea, strangerea, apucarea sunt actiuni indreptate spre un scop bine stabilit. Mangai pentru a-ti arata compasiunea si dragostea, dar de fapt nu-ti prea pasa si te uiti in alta parte sau la ceas; bati pe umar in sens de apreciere si prietenie, dar de fapt ii arati ca te crezi superior lui; il atingi pe brat in sens de apropiere pentru a-l persuada a fi mai binevoitor etc. Nu vreau sa spun ca nu exista atingere sincera, neindreptata catre un tel personal si egoist.

Insa, prima impresie pe care ti-o lasa atingerea este cea pe care actantul vrea sa ti-o lase, provenita din urmarirea copurilor lui impuse de vointa, de aceea nu uitati sa va uitati si la privire si la expresia fetei. Stiu ca e un dat ca sa vezi putin, oricat de fini observatori am fi, si sa simtim tot timpul prin atingere, dar ochii, de cele mai multe ori, nu pot minti, pe cand atingerea poate pacali usor.

Atat privirea, cat si atingerea fac apel la concret („vad cu ochii mei”; „simt pe pielea mea”), dar vedeti la ce interpretari ale realitatii ajung fiecare.

Atingerea este una dintre primele forme de comunicare ale fiecarei fiinte umane.

Stim cu totii ca inca din primele moment de viata ale unui nou-nascut se intampla contactul cutanat dintre el si mama.

Acesta este doar inceputul, pentru ca atingerea, de si incepe de la varste fragede, continua sa fie la fel de importanta

si in anii care urmeaza.

Dupa ce aceasta prima perioada trece, incepem sa fim foarte atenti cum folosim atingerea atat in viata noastra personala, cat si in cea profesionala. Cu toate acestea contactul cutanat poate comunica la fel de multe informatii ca si cuvintele. Ne dam seama cu usurinta cand cineva este in impas sau a primit o veste trista, iar un prieten ii tine maina sau ii pune bratul in jurul umerilor, pentru a-i ridica moralul.

Aceste atingeri sunt mai eficiente decat cuvintele. Semnalele de apropiere iti spun foarte clar ca prietenul este pregatit sa ajute.

Poate fi atingerea – secretul comunicarii?

Atingerea este o f

orma multilaterala de comunicare nonverbala pe care o putem folosi in diferite moduri. Scopul acestei sectiuni din revista noastra este de a atrage atentia care sunt modalitatile in care putem folosi atingerile, care este semnificatia locurilor unde se aplica atingerea si care este obiectivul lor.

Fie ca vorbim despre atingeri profesionale, fie despre semnale ale apropierii, fie de atingeri afectuoase, atingerile ne pun in legatura cu ceilalti. Poate ati observat in jurul nostru ca sunt persoane carora le palce sa fie atinsi. Dar exista si altele care nu suporta atingerea. Este absolut normal ca fiecarea sa aiba propria perspective asupra atingerii. Insa este important sa stim sa citim semnalele nonverbale atat ale celor care agreeaza atingerea cat si ale celor care o evita.

Importanta atingerii in mediul de afaceri

Cum putem sa folosim atingerea in mediul de afaceri? S-a constatat in urma cercetarilor ca persoanele cu status superior au privilegiul contactului cutanat. Observati ce se intampla daca va intalniti cu un CEO sau presedinte de companie, cine da primul mana. Sau cine atinge primul. Ganditi-va ce se intampla in relatiile de serviciu: un subaltern accepta cu usurinta ca seful sau sa il bata prieteneste pe spate. Credeti ca estee valabila si reciproca? Acestea sunt doar cateva exemple despre cum sa folosim atingerea in mediul de afaceri . Este esential sa fim atenti la aceste atingeri pentru a sti cum sa le decodificam si sa le utilizam in favoarea noastra.

Urmati cu atentie articolele din aceasta sectiune!

Drd. Mihaela Liliana Stroe