Picioarele si atitudinea in sala de training

27.8.2009 catalin constantin Categoria: training Un comentariu

Cu cat o parte a corpului este mai indepartata de creier, cu atat mai mult nu suntem constienti de mesajele nonverbale pe care le transmite! Un clasament dupa acest grad de „constientizare” pune pe primul loc mimica si expresivitatea fetei, apoi bratele si mainile, urmate de trunchi si, pe ultimul loc, picioarele.

Ei bine, ce inseamna asta

? Inseamna ca picioarele sunt o sursa foarte importanta de informatii, ca majoritatea persoanelor sunt inconstiente de gesturile pe care le fac cu pici oarele si ca nici odata o persoana nu va putea masca sau inventa o atitudine asa cum reuseste sa o faca prin expresiile fetei sau cu ajutorul mainilor.

Picioarele si tensiunea din timpul prezentarilor

Cu siguranta iti aduci aminte de discursurile pedagocice din timpul facultatii, asa cum iti aduci aminte si de modul in care profesorii iti prezentau cursurile respective: unii plimbandu-se prin sala iar altii vorbind de la un pupitru sau de la catedra.

Cei din urma nu faceau altceva decat sa „expuna” partile corpului pe care le puteau controla – mimica si mainile – si sa „ascunda” acele parti ale corpului pe care nu le puteau stapani si care le-ar fi dezvaluit adevaratele emotii – exact, picioarele!

Acelasi lucru se intampla si in training. Cand sunt la inceput sau cand audienta ori tema prezentarii sunt noi, trainerii au o pornire fie spre discutiile de timp „pannel” (din spatele unei catedre sau mese) fie spre a realiza prezentarea folosind un pupitru. De asemenea, nu putine sunt cazurile in care trainerul isi petrece mare parte din timpul prezentarii stand cu jumatatea inferioara a corpului dupa… suportul de flipchart.

Ancorele care iti asigura credibilitatea

Felul in care trainerii isi folosesc picioarele ofera indicii importante despre gradul lor de angajare intr-o conversatie. Atunci cand doresc sa apreciez masura angajarii unui trainer intr-o prezentare, primul loc spre care ma uit sunt picioarele si talpile.

Motivul este unul foarte simplu: picioarele pot furniza foarte multe informatii despre confortul persoanei respective deoarece sunt asociate cu impulsul primar de fuga! Cand se simt amenintati, prima reactie a oamenilor este aceea de a fugi; in timp ce isi „pregatesc” fuga fac gesturi intentionate care dau nastere la o intreaga serie de posturi… Unele dintre ele exprima dominanta iar altele anxietatea si inchiderea.

Postura paralela (sau pozitia de drepti). Este una din cele mai intalnite posturi, fiind folosita fie de trainerii care in comunicarea lor nonverbala cu publicul nu folosesc foarte mult limbajul picioarelor, fie de trainerii pe care, la inceputul prezentarii, ii incearca un usor sentiment de disconfort.Dupa cum ii spune si numele, in aceasta postura picioarele sunt drepte si paralele, apropiate unele de altele iar greutatea corpului este sustinuta in mod egal de ambele picioare.Trainerii care adopta aceasta postura – de altfel neutra ca limbaj nonverbal -  sunt deobicei „neangajati” (nu arata nici ca vor sa plece dar nici ca vor sa ramana).

Postura „calaretului” (sau a expunerii). Este o postura care acorda foarte multa credibilitate trainerului din primul moment in care este adoptata. De aici si motivul pentru care foarte multi traineri incep prezentarile din aceasta postura. In aceasta situatie picioarele sunt drepte insa talpile sunt foarte departate –  sa nu iti inchipui totusi ca ele sunt exagerat de indepartate; nu fi autorul unor momente de echilibristica! Postura calaretului este tipica pentru dominanta intrucat mareste spatiul ocupat de corp – trainerul care adopta aceasta postura cu siguranta nu vrea sa paraseasca locul respectiv pana nu termina tot ce are de spus!

Postura picioarelor incrucisate (sau a „foarfecelui”). Iti mai amintesti probabil semnificatia bratelor incrucisate… Acelasi mesaj si aceeasi atitudine este transmisa si de picioarele incrucisate. O varietate a acestei posturi este cea in care unul din picioare este indoit peste celalalt (sau in spatele lui) insa ambele transmit acelasi lucru: diconfort, dorinta de a trece timpul cat mai repede si departarea fata de audienta. Incrucisarea picioarelor este fie semnul unei vadite ne-angajari in prezentare fie efectul unei stari de tensiune ridicate… cu toate acestea trainerul nu doreste sa paraseasca acea conversatie.

Postura contrafortului este indicatorul unei atitudini degajate, relaxate, deschise a trainerului fata de audienta sau fata

de subiectul care face obiectul prezentarii.

In aceasta postura greutatea corporala se lasa pe piciorul „suport”, celalat picior jucand rol de contrafort – termenul e preluat din arhitectura catedralelor sprijinite de „contre-fortes”. Piciorul suport este drept iar cel de contrafort este fie drept fie indoit – de cele mai multe ori e indoit iar talpa e orientata spre exterior. Uneori talpa este indreptata spre o persoana sau spre directia in care trainerul va incepe sau dor

este sa se miste.

Exista insa si experti care considera postura contrafortului o postura deloc prietenoasa. Este invocat transferul greutatii corporale de pe un picior pe altul, actiune preliminara si apropiata mersului. In opinia acestora, persoana care sta in contrafort are de fapt intentia, deghizata, de a pleca.

Asadar, oamenii sunt cat de cat constienti de ceea ce fac cu mimica si ochii lor, asa ca fata nu mai este o sursa „credibila” de informatii; incepem sa stapanim din ce in ce mai bine „vocabularul” bratelor si mainilor fapt ce ne permite sa mascam sau sa imitam atitudini; totusi daca exista o parte a corpului care ne poate dezvalui imediat intentiile, aceasta este reprezentata de picioare.

In articolele viitoare vei vedea cum poti folosi limbajul picioarelor in interactiunea cu audienta, care sunt legaturile nonverbale dintre picioare si alte parti ale corpului si cum poti evalua atitudinea participantilor la training doar observandu-le postura picioarelor.